1. Pe plaiurile părinteşti,
S-au stins cântările iubirii,
Pe care frații le cântau,
În simplitatea fericirii,
Lipsiți de grijile lumeşti,
Şi de preocupări murdare,
Prin casele celor smeriți,
Se auzeau doar Osanale.

R: Sion, Sion, întoarce-te acas'
Adună azi ulei în al tău vas,
/: Să laşi plăcerea lumii ce ţi-a stins
Dorinţa după noul Paradis. :/

2. Pe plaiurile părinteşti,
Mai sunt izvoare nesecate,
Pentru acei ce mai doresc,
Treziri din somnul de păcate,
Să ne întoarcem lăcrimând,
La Sfintele valori reale,
Pe care le-am îndepărtat,
Prin scurta noastră alergare.

3. Pe plaiurile părinteşti,
E casa noastră cea străbună,
Acolo unde am gustat,
Din pâinea vieții, Sfântă, bună,
Nu-i nici un loc mai minunat,
Ca în prezența Slavei Sale,
Să ne întoarcem la Isus,
Cât mai există îndurare.