1. Greu e numai până-n clipa
când ajungi să crezi deplin,
dup-aceea poți să birui
orișice-ndoieli și chin.
/: Greu e până când nădejdea
ți-a ajuns de neclintit,
după-aceea-n nicio luptă
n-ai să mai rămâi trântit. :/

2. Greu e numai pân-ajunge
dragostea din tine jar,
după-aceea toate-s cântec,
după-aceea toate-s har.
/: Greu e numai până-n clipa
când ajungi să știi că poți,
după-aceea n-ai întoarce
nici de-ar fi-mpotrivă toți. :/

3. Greu e pân-la hotărâre
căci când gândul ți-ai învins,
nu-s nici piedeci netrecute,
nu-i nici țel de neatins.
/: Greu e numai până-n clipa
când poți să și mori, voios,
dar abia de-atunci încolo
ești ostașul lui Hristos. ; /

I: Text Traian Dorz, Cântările Harului volumul 4, Cântarea 299