1. Agar plângea și-n ochii ei de mamă
Scălda durerea ei și a fiului său.
Departe-ajunși fără speranță și cu teamă,
Își vedea fiul însetat, îi era așa greu.

B1: Ea se ruga și lacrimile ei curgeau șiroaie,
Credea că nu mai e speranță pentru ei,
Dar Dumnezeu era prezent și al Lui înger
I-a poruncit să-și ia de mână fiul ei.

R: /:Domnul deschide căi când nu se vede vreo scăpare,
El face din nimic ceva și îți ia greul ce te doare.
Când trupul tău e ostenit, glasul Lui te-ntărește,
Îți dă vedere ca să vezi râuri de apă ce te-adapă. :/

2. Când nu putea să vadă înainte,
Chiar Dumnezeu femeii atunci îi vorbi
Să se ridice căci El are planuri multe,
Căci fiul ei va fi tatăl multor seminții.

B2: Și ca un vânt îi atinsese ochii,
Și când privi Agar în depărtare,
Văzu-un izvor cu ochii ei de carne,
El, Dumnezeul viu, le-a dat salvare.