Andreea Olteanu V1 B1 C V2 B2 C [V1] Agar plângea și-n ochii ei de mamă Scălda durerea ei și a fiului său. Departe-ajunși fără speranță și cu teamă, Își vedea fiul însetat, îi era așa greu. [B1] Ea se ruga și lacrimile ei curgeau șiroaie, Credea că nu mai e speranță pentru ei, Dar Dumnezeu era prezent și al Lui înger I-a poruncit să-și ia de mână fiul ei. [C] /:Domnul deschide căi când nu se vede vreo scăpare, El face din nimic ceva și îți ia greul ce te doare. Când trupul tău e ostenit, glasul Lui te-ntărește, Îți dă vedere ca să vezi râuri de apă ce te-adapă. :/ [V2] Când nu putea să vadă înainte, Chiar Dumnezeu femeii atunci îi vorbi Să se ridice căci El are planuri multe, Căci fiul ei va fi tatăl multor seminții. [B2] Și ca un vânt îi atinsese ochii, Și când privi Agar în depărtare, Văzu-un izvor cu ochii ei de carne, El, Dumnezeul viu, le-a dat salvare.