1. Tu ai făcut spre sete apa
Şi-n dar ai dat-o tuturor,
Dar dacă eu nu beau dintr-însa,
Atunci nu-i pagubă că mor.

2. Tu ai făcut spre hrană pâinea
Şi-o dai prin muncă orişicând,
Dar dacă eu n-o am din lene,
Nu-i pagubă că mor flămând.

3. Tu ai făcut, spre bucurie
Să am fraţi dragi, la ei să vin
Dar dacă-i las şi plec la alţii,
Nu-i pagubă că mor străin.

4. Tu ai făcut spre mântuire,
Atâta har să am, crezând,
Dar dacă eu nu cred Iubirii,
Nu-i pagubă că mor plângând.

5. Tu ai făcut spre-un veşnic bine,
Tot cerul Tău şi mi l-ai vrut,
Dar dacă eu Îţi lepăd harul,
Nu-i pagubă că mor pierdut.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 114.
Autor text: Traian Dorz.