1. N-auzi tu paşii Lui duioşi,
Cum casa-ţi-mpresoară,
Și-n uşa ta n-auzi bătând,
Chemarea Lui uşoară?
/: Chemarea Lui, chemarea Lui,
Chemarea Lui uşoară! :/

2. Când încă-n zori mai strălucesc
A-nopţii stele rare,
Nu simţi pe rouă picurând
Duioasa Lui chemare?
/: Duioasa Lui, duioasa Lui,
Duioasa Lui chemare. :/

3. Când bunătatea-I varsă larg
Belşugul spre-a ta casă,
Nu vezi pe pâine strălucind
Chemarea Lui duioasă?
/: Chemarea lui, chemarea lui,
Chemarea Lui duioasă? :/

4. Când rugăciunii răspunzând,
Durerea ta ţi-o duce,
Nu vezi că-n vindecarea ta,
Chemarea Lui străluce?
Chemarea Lui, chemarea Lui,
Chemarea Lui străluce.

5. Când şi mai mult de ce-ai gândit,
Îţi dă cu-ndestulare,
Nu simţi că-n bunătatea Sa,
Străluce-a Lui chemare?
/: Străluce-a Lui, străluce-a Lui,
Străluce-a Lui chemare. :/

6. Când dragostea-nfăşoară cald,
Fiinţa ta întreagă,
N-auzi chemarea Lui cum vrea
La sânu-I să te-atragă?
/: Chemarea Lui, chemarea Lui,
La sânu-I să te-atragă. :/

7. De ce nu vezi, de ce n-auzi,
De ce nu simţi cum vine,
De-atâţia ani, pe-atâtea căi,
Chemarea Lui spre tine?
/: Chemarea Lui, chemarea Lui
Chemarea Lui spre tine! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 145.
Autor text: Traian Dorz