1. Spre Golgota urcă Domnul răbdător,
Să plătească vina noastr-a tuturor,
Să ne-aducă mântuirea din păcat,
Prin sfinţitu-l sânge care L-a vărsat!

R: Suflete, o, suflete dac-ai simţi,
De păcate-n lacrimi tu te-ai despărţi;
Te-ai preda în braţul dulce-al lui Isus,
Care pentru tine morţii S-a supus!

2. Pentru noi, pe cruce, Domnu-a fost întins,
Să ne-arate harul dragostei aprins,
Să dărâme zidul ce ne-a despărţit,
De Cerescul Tată care ne-a zidit.

3. Coasta Lui străpunsă vindecă deplin,
Rana fărdelegii cu amarui chin;
Setea-l arzătoare, drumul ne-a deschis,
Spre izvor de ape vii din Paradis!

4. Moartea Lui slăvită ne-a-nviat din morţi,
Numai ea deschis-a ale vieţii porţi...
Veşnicia toată slavă vei cânta,
De primeşti azi Darul de pe Golgota!

I: Cântările Harului - volumul 1, Cântarea 171.
”Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul, zis al ”Căpățânii”, care în evreește se cheamă ”Golgota”. Ioan 19:17