1. Noaptea coboară peste pământ, sunt tot mai reci zilele, clipele.
Bezna se lasă, dar știu, curând se ivesc zorile!
Tu ești pe drum, pașii Ți-i zăresc, caut să văd faţa Ta, faţa Ta.
Ceaţa se îngroașă și mă opresc, vino, dragostea mea!

R. /: Ia-mă, ia-mă și du-mă cu Tine, eu vreau să alerg.
Ia-mă, ia-mă de mână, alături de Tine să merg!
Ia-mă, ia-mă în braţe atunci când pe drum mă opresc.
Ia-mă, o ia-mă în slavă să Îţi spun cât de mult Te iubesc! :/

2. Simt întunericul s-a lăsat, timpul aproape-i sfârșit.
Tot ce-ai rostit este adevărat, cuvânt împlinit!
În ascultare rămân oricând; nu-mi pare greu să aștept.
De bucurie știind că vii saltă inima în piept!

C: Aud glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine sărind peste munţi,
Săltând pe dealuri, capul Lui este o cunună de aur curat.
Pletele Lui ca niște valuri, negre ca niște corbi;
Ochii Lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor,
Scăldaţi în lapte și odihnindu-se!
Buzele Lui sunt ca niște crini,
Din care curge cea mai aleasă smirnă.
Ce frumos ești Preaiubitule, ce plăcut ești! Pe drept Ești iubit,
Dragostea este steagul fluturat peste mine,
Apele cele mari nu pot s-o stingă
Și râurile n-ar putea s-o înece niciodată, niciodată!