R: Ce Iiniştiţi sunt paşii Tăi,
Spre mine când coboară,
Și pe-a iubirii mii de căi,
Fiinţa mi-o-nfăşoară!

1. Ca izvorârea din afund
A stropilor spre unde,
Ca glasul dorului profund,
Când inima-l ascunde,

2. Ca plânsul zilei umezind,
Pe geana ierbii sara,
Ca apa ochilor privind,
Înduioșați comoara,

3. Ca-nfiorările ce vin,
Pe struna inspirată,
Ca somnul ce coboară lin,
Pe frunza legănată.

4. Ce liniştiţi sunt paşii Tăi,
În mine când coboară,
Ca a iubirii mii de căi,
Spre-a inimii comoară!

5. Ca mersul stelelor pe cer
Ca răsăritul lunii,
Ca luntrea gândului năier,
De apa rugăciunii...

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 340.
Autor text: Traian Dorz.