1. Ca cerbul după ape in caldele amiezi
De-a Tale dulci izvoare Isuse însetezi
Cum cel sfârșit tânjește dup-al odihnei miez
De pacea Ta curată Isuse însetezi.

R: Cu duhu-n rugăciune când pe genunchi eu stau
Cu inima întreagă numai pe Tin Te vreau
Cu duhu-n rugăciune când pe genunchi veghez
Cu inima întreagă de Tine însetez.

2. Când fruntea-nsangerata pe cruce mi-o așez
Cu dor, cu foc, cu lacrimi de Tine însetezi
Cu cât mai mult prin locuri străine înserezi
Tot mai profund Isuse de Tine însetez.

3. Iar azi când sunt mai grele a lutului obezi
Ca lanul ars de ploaie de Tine însetezi.
Doar când voi fi-n odihna iubirii in care crez
Voi ști că am izvorul sa nu mai însetez.