1. O gradina-n tăcere zăcea
Frematoare era noaptea ca-ntotdeauna.
Iar cu foșnetul parca spunea
Că Hristos va primi de la oameni cununa.
2. O gradina-n tăcere zăcea
Iar Isus s-a plecat în genunchi sa se-nchine.
El cu lacrimi de sânge plângea
Zguduindu-si tot trupu-n amare suspine.
3. O gradina-n tăcere zăcea
Ucenicii dormeau, neputând să vegheze.
Nu știau pe Isus ce-L durea
Nici ce-avea mai departe cu El sa urmeze.
4. O gradina-n tăcere zăcea,
Iar Hristos biruit-a atunci pe vecie.
El era gata a ne salva
Și-a aduce la toți cei ce cred mântuire.
El ne-a dat tuturora atunci mântuire!