Izbaș Svetlana V1 [V1] O gradina-n tăcere zăcea Frematoare era noaptea ca-ntotdeauna. Iar cu foșnetul parca spunea Că Hristos va primi de la oameni cununa. 2. O gradina-n tăcere zăcea Iar Isus s-a plecat în genunchi sa se-nchine. El cu lacrimi de sânge plângea Zguduindu-si tot trupu-n amare suspine. 3. O gradina-n tăcere zăcea Ucenicii dormeau, neputând să vegheze. Nu știau pe Isus ce-L durea Nici ce-avea mai departe cu El sa urmeze. 4. O gradina-n tăcere zăcea, Iar Hristos biruit-a atunci pe vecie. El era gata a ne salva Și-a aduce la toți cei ce cred mântuire. El ne-a dat tuturora atunci mântuire!