1. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Pe când în largul lumii cutreierai semeț?
/: Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine,
Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț? :/

2. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Când floarea tinereții își scutura podoaba...
/: Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! :/

3. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna,
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
/: Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
Tâlharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar. :/

4. Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
/: Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! :/

5. Te chem și astăzi, vino, și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani.
/: Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii,
Și ceru'ntreg te-așteaptă de două mii de ani! :/

6. De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte,
Vor fi când suferința nu va cunoaște graba...
/: Vei plânge'ntotdeauna și-ți vei aduce aminte,
Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba! :/