Costache Ioanid V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] Ai auzit vreodată, prietene, de Mine, Pe când în largul lumii cutreierai semeț? /: Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine, Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț? :/ [V2] Ai auzit vreodată, prietene, de Mine, Când floarea tinereții își scutura podoaba... /: Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine, Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! :/ [V3] Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna, Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar. /: Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna, Tâlharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar. :/ [V4] Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie, Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba, /: Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie, Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! :/ [V5] Te chem și astăzi, vino, și vom străbate norii! Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani. /: Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii, Și ceru'ntreg te-așteaptă de două mii de ani! :/ [V6] De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte, Vor fi când suferința nu va cunoaște graba... /: Vei plânge'ntotdeauna și-ți vei aduce aminte, Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba! :/