1. Pe mare-n miezul nopții cu barca se trudeau
Unii dintre-apostoli, flămânzi, plini de dureri. .
Purtând prin ape mreaja. . așa se mangaiau. .
Rabuni nu mai e, ce poți ca să mai speri?

R: /: Un glas străin din zare și totuși cunoscut. .
Prea obosiți de jale să-L fi recunoscut. .
"Copii, aveți mâncare?"
Oh nu, nimic n-am prins. .
Sunt nopțile amare și totul parcă-i vis. . : /

2. M-aș arunca ca Petru în marea-nvolburată,
Dorind s-ajung la El, pe Țărmul năzuit,
Dar unde e Ioan să strige c-altă dată
Cu ochii stinși de dor "e Domnul nost' iubit"?

3. O, mare-a Galileii, minunată întâlnire
Cu cei învinși de jale, de dor și de tristeți,
Căci Tu ne chemi la masă cu-n glas plin de iubire. .
Rabuni, stai cu noi, de aici să nu mai pleci