1. Mai întărește-mi inima, o, Tată
Și șterge-mi lacrima de dor
Fă-mă să-Ți simt iubirea Ta de Tată
Și dă-mi aripi spre cer să pot să zbor.
Mai întărește-mi duhul plâns în mine
Și vezi de-i obosit și-nlăcrimat
Strânge-l la piept sau ia-l cu Tine
Să uite greul, să fie mângâiat.

R: Tu-ai plâns cu mine-n odăiță
Înlăcrimat când mă-ntâlneai
Te-apropiai de-a mea ființă
Și la pieptul Tău mă mângâiai.
Deși Ți-am spus: "ia-mă la Tine!",
Tu încă mă ții pe pământ,
Dar știu că tot ce faci e bine. .
De-aceea rabd, mai plâng și cânt.

2. Mai întărește-mi pasul meu pe cale. .
Condu-l doar Tu, Păstor iubit,
Iar eu smerit să trec prin vale
Până în locul ce Tu l-ai pregătit.
Mai las' o rază sfântă de lumină
Peste-al Tău rob netrebnic, ne-nsemnat
Și inima de dor Tu o alină,
Căci Tu ești tot ce-aștept și-am așteptat.

3. Privește-mi trupul sfâșiat de greul
Ce-l port în inimă și gând,
Ridică-mă să pot privi doar cerul
Când fața mea-i plecată la pământ.
Ascultă-mă, Părinte-al îndurării
Și azi, Te rog, întinde-Ți mâna Ta,
Căci simt că toată-ntunecimea zării,
Isuse, e impotriva mea.

I: Mi-ai încercat inima cu durere
Și ai stropit-o-n Mâna Ta mereu.
Nici nu știu ce-a-Ți mai putea a cere. .
Să-mi ștergi lacrimile? Să-mi dai mângâiere?
Să mă scapi de zile sau nopți grele?
Nu! Ci vin plângând, cerându-Ți doar putere
Să-mi pot sfârși lucrarea oricât, oricât mi-ar fi de greu!
Amin! !