Denys Laurenciuc V1 C V2 C V3 C [V1] Mai întărește-mi inima, o, Tată Și șterge-mi lacrima de dor Fă-mă să-Ți simt iubirea Ta de Tată Și dă-mi aripi spre cer să pot să zbor. Mai întărește-mi duhul plâns în mine Și vezi de-i obosit și-nlăcrimat Strânge-l la piept sau ia-l cu Tine Să uite greul, să fie mângâiat. [C] Tu-ai plâns cu mine-n odăiță Înlăcrimat când mă-ntâlneai Te-apropiai de-a mea ființă Și la pieptul Tău mă mângâiai. Deși Ți-am spus: "ia-mă la Tine!", Tu încă mă ții pe pământ, Dar știu că tot ce faci e bine. . De-aceea rabd, mai plâng și cânt. [V2] Mai întărește-mi pasul meu pe cale. . Condu-l doar Tu, Păstor iubit, Iar eu smerit să trec prin vale Până în locul ce Tu l-ai pregătit. Mai las' o rază sfântă de lumină Peste-al Tău rob netrebnic, ne-nsemnat Și inima de dor Tu o alină, Căci Tu ești tot ce-aștept și-am așteptat. [V3] Privește-mi trupul sfâșiat de greul Ce-l port în inimă și gând, Ridică-mă să pot privi doar cerul Când fața mea-i plecată la pământ. Ascultă-mă, Părinte-al îndurării Și azi, Te rog, întinde-Ți mâna Ta, Căci simt că toată-ntunecimea zării, Isuse, e impotriva mea.