Era o zi de dalbă primăvară
Când pomii-s plini de mii de muguri verzi
Era o zi când pe cărări ninsese
Petale albe, floare de cireș
/: Era un cer senin, senin albastru
Şi-atâtea flori câmpia presărau
Îşi legănau pe vârfuri albe crinii
Potirul alb frumos de catifea :/
Şi adia așa ușor zefirul
În umbra deasă a codrilor de nea
Ascuns în iarbă îngâna izvorul
C-un susur lin un cântec pe-al lui mal
/: Așa era în ziua când Isuse
Pe Tine-ntâia oară Te-am văzut
Așa era o zi de primăvară
Cu dalbe flori când eu Te-am cunoscut :/
Eram pe iarba de mătase-n luncă
Şi lăcrămioare-mi adunam în braț
Tu ai trecut şi-n urma Ta Isuse
Te-a urmărit privirea-mi cu nesaț
/: Erai frumos ca Soarele din ceruri
Cu fața albă, albă ca de Crin
În părul Tău luceau fior de raze
Și Ți-era Chipul atâta de senin! :/
Tu ai trecut, și-n urma Ta Isuse
Și soarele părea că a pălit
Așa-ți era Isuse frumusețea
C-am stat în loc și-n urmă Te-am privit
/: Și-am strâns atunci la pieptu-mi lăcrimioare
Și-am coborât pe-același deal de nea
Treceam pierdut pe lângă pomii-n floare
Iar vântu-n păr petale-mi scutura :/
Era de vină oare primăvara?
Era de vină câmpul înverzit?
Ce-a fost pe urmă nu-mi aduc aminte
Dar știu Isuse drag că Te-am iubit.
/: Atâta știu că Tu-mi ești totul, Doamne
Că Te-am dorit cu drag mereu de-atunci
Și că-Ți păstrez la pieptu-mi lăcrămioare
Din ziua când ne-am cunoscut în lunci! :/