Când inima-i grea încercată, Dorul ei se îndreaptă în sus. Căci nu a fost nicicând mângâiat, Ci-n mii și mii tot sfâșiată, Dar, slava Domnului Isus!
Refren
/:Doar El mi-a mai rămas aproape, În noaptea vieții cea mai grea, Căci toți cei dragi m-au dat deoparte, Dar slavă Lui, că-i bine așa! Doar El mi-a înțeles suspinul, Când nimeni nu m-a înțeles. Și-a risipit în bucurii tot chinul, Când mi-a șoptit: "Eu te-am ales!" :/
Strofă 2
Poate că plâng răpus adesea, Sub povara ce o port. Dar astăzi spun că altă dată, Ca: “voi lupta iubite Tată, Chiar dacă simt că nu mai pot!”
Strofă 3
E greu, dar știu că acestea toate, Într-o clipă le-oi uita. Căci Tatăl meu și astăzi poate, Printre valuri să mă poarte Și acasă să mă ia.
Strofă 1
Când inima-i grea încercată, Dorul ei se îndreaptă în sus. Căci nu a fost nicicând mângâiat, Ci-n mii și mii tot sfâșiată, Dar, slava Domnului Isus!
Refren
/:Doar El mi-a mai rămas aproape, În noaptea vieții cea mai grea, Căci toți cei dragi m-au dat deoparte, Dar slavă Lui, că-i bine așa! Doar El mi-a înțeles suspinul, Când nimeni nu m-a înțeles. Și-a risipit în bucurii tot chinul, Când mi-a șoptit: "Eu te-am ales!" :/
Strofă 2
Poate că plâng răpus adesea, Sub povara ce o port. Dar astăzi spun că altă dată, Ca: “voi lupta iubite Tată, Chiar dacă simt că nu mai pot!”
Strofă 3
E greu, dar știu că acestea toate, Într-o clipă le-oi uita. Căci Tatăl meu și astăzi poate, Printre valuri să mă poarte Și acasă să mă ia.
1 / 1▲
1. Când inima-i grea încercată,
Dorul ei se îndreaptă în sus.
Căci nu a fost nicicând mângâiat,
Ci-n mii și mii tot sfâșiată,
Dar, slava Domnului Isus!
R: /:Doar El mi-a mai rămas aproape,
În noaptea vieții cea mai grea,
Căci toți cei dragi m-au dat deoparte,
Dar slavă Lui, că-i bine așa!
Doar El mi-a înțeles suspinul,
Când nimeni nu m-a înțeles.
Și-a risipit în bucurii tot chinul,
Când mi-a șoptit: "Eu te-am ales!" :/
2. Poate că plâng răpus adesea,
Sub povara ce o port.
Dar astăzi spun că altă dată,
Ca: “voi lupta iubite Tată,
Chiar dacă simt că nu mai pot!”
3. E greu, dar știu că acestea toate,
Într-o clipă le-oi uita.
Căci Tatăl meu și astăzi poate,
Printre valuri să mă poarte
Și acasă să mă ia.