1. Cine poate să m-ajute,
când alunec pe cărare,
și să-mi vindece cu milă
rănile usturătoare?

R: O, Isuse, o, Isuse,
numai Tu, numai Tu,
O, Isuse, numai Tu.

2. Cine mă-nțelege tainic
și-mi dă dulce izbăvire,
când ispitele-ndoielii
mă-mpresoară cu-ndârjire?

3. Cine-mi șterge ochii umezi
și mă mângâie-n durere,
și-mi încununează viața
cu lumină și putere?

4. Cine toarnă-n mine harul
dragostei tot mai depline,
ca să pot cuprinde-n suflet,
fără teamă, pe oricine?

5. Numai tu, Isuse, Doamne,
în iubirea-Ți nesfârșită,
mă ajuți și-mi faci viața
fericită, fericită.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 64.