1. Fraţilor,
Mi-au spus ai Cloei,
Despre voi, despre voi...
Că-n grădinile iubirii,
Aţi lăsat omida firii,
Să vă strice trandafirii,
/: Din Eden :/

R1: /:Că din nou la voi pe vale,
Toate crengile sunt goale,
Că n-au mai rămas petale,
/: Nici polen! :/

2. Fraţilor,
Mi-au spus ai Cloei,
Despre voi, despre voi...
Că fecioarele'nţelepte,
Nu mai stau cu drag s-aştepte,
Priveghind pe-a nunţii trepte,
/: Ca surori :/

R2: /:Că mireasa, de mâhnire,
Nu mai ţese in subţire,
Pentru-a-ntâmpina pe Mire,
/: Sus pe nori! :/

3. Fraţilor,
Dar unde-i dragostea dintâi,
Dragostea dintâi... ?
Dacă azi aveţi mânie,
Câţiva ani şi nu o mie,
Cum veţi fi o veşnicie,
/: Sus pe plai? :/

R3: /:Dacă azi aveţi zăvoare,
Veţi avea şi-n ceruri oare,
Câte-un rai de fiecare,
/: Câte-un rai? :/

4. Fraţilor,
Să ştiţi că vremea
S-a scurtat, s-a scurtat...
Las' să fie holda plină,
Și de spini şi de neghină!
Grâul lângă grâu să-şi ţină,
/: Spicu'n vânt :/

R4: /:Cine-i spin cu flori deşarte,
Spin să fie mai departe!
Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte,
/: Rodul sfânt! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 345.