1. De la iesle pân-la cruce...
Cât amar, cât suflet frânt!
/: Ce alean, ce milă dulce
Te-a putut din cer aduce
/: Pe pământ, pe pământ? :/

2. De la staul la Golgota...
Jalea cum să Ți-o cuprind?
/: Trist privea spre cruce bolta.
Munţii grei porneau revolta
/: Clocotind, clocotind! :/

3. De pe fân şi pân-la cuie...
Numai răni şi vânătăi,
/: Ce cuvinte pot să spuie
Cum plângeai pe-o cărăruie
/: Pentru-ai Tăi, pentru-ai Tăi? :/

4. Din Egipt în Ghetsimani...
Numai drum şi privegheri...
/: Te pândeau în drum duşmanii,
Până n-au mai fost Betanii
/: Nicăieri, nicăieri. :/

5. De la iesle pân-la mine...
Câte lacrimi, câţi martiri!
/: Unde voi găsi suspine,
Doamne, să-ţi aduc depline
/: Mulţumiri, mulțumiri :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 295.
Autor text: Costache Ioanid.