Mă simt străin pe-acest pământ, Un călător aici prin lume. /: M-am săturat de lumea rea, Și sunt străin, străin în ea, Dar fie lupta cât de grea, Eu mă ridic în al Său Nume :/
Strofă 2
Mă simt orfan și'nsingurat, Și nopțile îmi sunt amare. /: Din lume nu mai vreau nimic, Vreau doar să pot să mă ridic, Și Domnului să Îi mai zic, Că Îl urmez, chiar dacă doare :/
Strofă 3
Aș vrea să zbor spre casa mea, Căci sufletul mi-e plin de-amaruri. /: Nu pot să spun că e ușor, Dar am un prieten iubitor, Și atunci când plâng răpus de dor, El potolește, al mării valuri :/
Strofă 4
Adesea simt că nu mai pot, Și greul crucii crunt m- apasă. /: De-atâta vreme-s încercat, Și mă întreb poate a uitat, Sau vrea să fiu aur curat, Sau să-mi dea aripi către casă! :/
Strofă 1
Mă simt străin pe-acest pământ, Un călător aici prin lume. /: M-am săturat de lumea rea, Și sunt străin, străin în ea, Dar fie lupta cât de grea, Eu mă ridic în al Său Nume :/
Strofă 2
Mă simt orfan și'nsingurat, Și nopțile îmi sunt amare. /: Din lume nu mai vreau nimic, Vreau doar să pot să mă ridic, Și Domnului să Îi mai zic, Că Îl urmez, chiar dacă doare :/
Strofă 3
Aș vrea să zbor spre casa mea, Căci sufletul mi-e plin de-amaruri. /: Nu pot să spun că e ușor, Dar am un prieten iubitor, Și atunci când plâng răpus de dor, El potolește, al mării valuri :/
Strofă 4
Adesea simt că nu mai pot, Și greul crucii crunt m- apasă. /: De-atâta vreme-s încercat, Și mă întreb poate a uitat, Sau vrea să fiu aur curat, Sau să-mi dea aripi către casă! :/
1 / 1▲
1. Mă simt străin pe-acest pământ,
Un călător aici prin lume.
/: M-am săturat de lumea rea,
Și sunt străin, străin în ea,
Dar fie lupta cât de grea,
Eu mă ridic în al Său Nume :/
2. Mă simt orfan și'nsingurat,
Și nopțile îmi sunt amare.
/: Din lume nu mai vreau nimic,
Vreau doar să pot să mă ridic,
Și Domnului să Îi mai zic,
Că Îl urmez, chiar dacă doare :/
3. Aș vrea să zbor spre casa mea,
Căci sufletul mi-e plin de-amaruri.
/: Nu pot să spun că e ușor,
Dar am un prieten iubitor,
Și atunci când plâng răpus de dor,
El potolește, al mării valuri :/
4. Adesea simt că nu mai pot,
Și greul crucii crunt m- apasă.
/: De-atâta vreme-s încercat,
Și mă întreb poate a uitat,
Sau vrea să fiu aur curat,
Sau să-mi dea aripi către casă! :/