Cum aș putea uita ce jale și amar A suferit Isus, pentru mine, la Calvar? Cum aș putea uita că a fost, în locul meu, Scuipat și biciuit, Fiul lui Dumnezeu?
Refren
Doamne, pentru mine Nu-i nimic mai presus Decât Tine, Isus. Viața mea, Îți aparține, Preaiubitul meu Isus, Și încă tot nu e de-ajuns!
Strofă 2
Cum aș putea uita că viața El Și-a dat Să poată ridica pe oricine din păcat? Cum aș putea uita? de păcat eram și eu Răpus, dar m-a salvat Fiul lui Dumnezeu.
Strofă 3
Cum aș putea uita ce har mi-a dăruit Cel care, la Calvar, pentru mine S-a jertfit? Cum aș putea uita c-a murit spre-a dărui Și că, de voi lupta, cu El în cer voi fi?
Strofă 1
Cum aș putea uita ce jale și amar A suferit Isus, pentru mine, la Calvar? Cum aș putea uita că a fost, în locul meu, Scuipat și biciuit, Fiul lui Dumnezeu?
Refren
Doamne, pentru mine Nu-i nimic mai presus Decât Tine, Isus. Viața mea, Îți aparține, Preaiubitul meu Isus, Și încă tot nu e de-ajuns!
Strofă 2
Cum aș putea uita că viața El Și-a dat Să poată ridica pe oricine din păcat? Cum aș putea uita? de păcat eram și eu Răpus, dar m-a salvat Fiul lui Dumnezeu.
Strofă 3
Cum aș putea uita ce har mi-a dăruit Cel care, la Calvar, pentru mine S-a jertfit? Cum aș putea uita c-a murit spre-a dărui Și că, de voi lupta, cu El în cer voi fi?
1 / 1▲
1. Cum aș putea uita ce jale și amar
A suferit Isus, pentru mine, la Calvar?
Cum aș putea uita că a fost, în locul meu,
Scuipat și biciuit, Fiul lui Dumnezeu?
R: Doamne, pentru mine
Nu-i nimic mai presus
Decât Tine, Isus.
Viața mea, Îți aparține,
Preaiubitul meu Isus,
Și încă tot nu e de-ajuns!
2. Cum aș putea uita că viața El Și-a dat
Să poată ridica pe oricine din păcat?
Cum aș putea uita? de păcat eram și eu
Răpus, dar m-a salvat Fiul lui Dumnezeu.
3. Cum aș putea uita ce har mi-a dăruit
Cel care, la Calvar, pentru mine S-a jertfit?
Cum aș putea uita c-a murit spre-a dărui
Și că, de voi lupta, cu El în cer voi fi?
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.