1. Ce-ar fi toată lumea asta de durere și tristețe,
Dacă n-ar înviora-o a iubirii frumusețe?
Cine-ar mai putea să-i poarte uriașa ei povară,
Dacă dragostea n-ar face-o mică, dulce și ușoară?

2. Cine-ar mai putea să'ndure toată noaptea ei de ură,
Dacă n-ar fi-n ea iubirea cu lumină și căldură?
Ce-ar fi munca și răbdarea, ce-ar fi-a vieților unire
Cine poate să le poarte când în ele nu-i iubire... ?

3. Dacă n-ar fi fost Isuse a Ta dragoste curată,
Nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodată!
Ar fi fost în veci o noapte peste lumea asta toată.
N-ar mai fi'nflorit vreun zâmbet nici pe-o față'nlacrimată.

4. N-ar fi nici o rană'nchisă, nici o lacrimă uitată,
Nici o inimă de mamă, ori de frate, ori de tată.
Nici o inimă de alta n-ar fi fost în veci unită,
Ar fi fost un gol și-o moarte și-o tristețe nesfârșită.

5. Dar ai zămislit iubirea și ne-ai dat-o nouă-n lume,
Doamne nu știam c-acesta-Ți este-adevăratul Nume
Dar am bănuit că'ntrânsul este harul și puterea
Care singură sfințește fericirea și durerea.