Mariana Someşan V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Ce-ar fi toată lumea asta de durere și tristețe, Dacă n-ar înviora-o a iubirii frumusețe? Cine-ar mai putea să-i poarte uriașa ei povară, Dacă dragostea n-ar face-o mică, dulce și ușoară? [V2] Cine-ar mai putea să'ndure toată noaptea ei de ură, Dacă n-ar fi-n ea iubirea cu lumină și căldură? Ce-ar fi munca și răbdarea, ce-ar fi-a vieților unire Cine poate să le poarte când în ele nu-i iubire... ? [V3] Dacă n-ar fi fost Isuse a Ta dragoste curată, Nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodată! Ar fi fost în veci o noapte peste lumea asta toată. N-ar mai fi'nflorit vreun zâmbet nici pe-o față'nlacrimată. [V4] N-ar fi nici o rană'nchisă, nici o lacrimă uitată, Nici o inimă de mamă, ori de frate, ori de tată. Nici o inimă de alta n-ar fi fost în veci unită, Ar fi fost un gol și-o moarte și-o tristețe nesfârșită. [V5] Dar ai zămislit iubirea și ne-ai dat-o nouă-n lume, Doamne nu știam c-acesta-Ți este-adevăratul Nume Dar am bănuit că'ntrânsul este harul și puterea Care singură sfințește fericirea și durerea.