Isuse, culme minunată
De unde-L văd pe Dumnezeu,
Ce viață binecuvântată
Adus-ai sufletului meu!
E-atâta bunătate-n Tine,
Mântuitor iubit și Bun,
Cât cu-al meu glas printre suspine
În veac eu n-am să pot să spun!
Atâta milă și iubire,
Isuse-n Tine am aflat,
Cât n-o sa poată niciodată
Să spună-un păcătos iertat!
Atâta pace și iubire
Eu aflu-n Tine zi de zi;
Mai mult decât putut-am crede
și mi-am putut închipui!
Cu ce cuvinte da-Ți-voi slavă
Când Tu mă faci acum să am
Atâta har cât altădată
Nici să-mi închipui nu-ndrăzneam!
Primește jertfa unor lacrimi
Și darul cântecului smult
Din fundul unui suflet care
Ți-ar da... dar n-are ce mai mult!