1. De-atâția ani așteaptă El,
În pragul casei tale,
Și tu L-ai alungat mereu
Cu multele-ți greșale.
Te-așteaptă fericirea-n prag
Să-ți umple viața-ntreagă,
Tu gol și trist suspini pribeag -
Păcatul greu te leagă...

2. O, tu te împietrești mereu!
Dar nu ți-e teamă oare
Că s-a sfârși și harul Său
Și multa Lui răbdare?
C-aceasta poate-n ușa ta
E ultima-I bătaie
Și că apoi va mai urma
A crudei morți văpaie.

3. Când glasul Său te cheamă iar,
Iubitul meu ascultă.
Primește al iertării har,
Căci vina ta e multă.
Și va veni un ceas amar,
O vreme de obidă
Când ușa sfântului Său har
Pe veci, o să se-nchidă.

4. Iar tu vei rămânea pe veci
În focul de afară,
În nesfârșit amar să-ți treci
A vecilor povară.
Dar chinul cel mai greu și-amar
Va fi încredințarea
C-a fost și pentru tine har
Dar i-ai respins chemarea.

I: Cântările Domnului, caietul 2, cantarea 82.
Autor text: Traian Dorz.