Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] De-atâția ani așteaptă El, În pragul casei tale, Și tu L-ai alungat mereu Cu multele-ți greșale. Te-așteaptă fericirea-n prag Să-ți umple viața-ntreagă, Tu gol și trist suspini pribeag - Păcatul greu te leagă... [V2] O, tu te împietrești mereu! Dar nu ți-e teamă oare Că s-a sfârși și harul Său Și multa Lui răbdare? C-aceasta poate-n ușa ta E ultima-I bătaie Și că apoi va mai urma A crudei morți văpaie. [V3] Când glasul Lui te cheamă iar, Iubitul meu ascultă. Primește al iertării har, Căci vina ta e multă. Și va veni un ceas amar, O vreme de obidă Când ușa sfântului Său har Pe veci, o să se-nchidă. [V4] Iar tu vei rămânea pe veci În focul de afară, În nesfârșit amar să-ți treci A vecilor povară. Dar chinul cel mai greu și-amar Va fi încredințarea C-a fost și pentru tine har Dar i-ai respins chemarea.