1. Doar lângă Tine-mi aflu pacea
când totu-n jurul meu e plâns,
doar Tu îmi mângâi zbuciumarea
când sufletul mi-e-n chinuri strâns.

R1: Doar lângă Tine-mi aflu-alinul,
când plânge inima amar.
În ochii-ntunecaţi de lacrimi,
Tu-mi readuci seninul iar.

2. Doar lângă Tine-mi aflu-odihna,
când zbucium e-mprejurul meu,
când vânturi îngrozite suflă
și ceasul ispitirii-i greu.

R2: Doar Tu-mi împrăştii norii negri
şi-nlături tunetul cumplit,
Tu-mi dai odihna când povara
mi-apasă sufletul sfârşit.

3. Doar Tu, când Faţa Ta răsare
și glasul Tău răsună blând,
stingi lupte lungi de frământare,
o pace-adâncă aducând.

R3: O, vino iar, alungă-mi norii
și-alină vântul cel cumplit.
Doar lângă Tine-mi aflu pacea
când sufletul mi-e răvăşit...

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 124
Text: Traian Dorz