Să mergi pe calea-ngustă,
E-un har, e-un har nespus.
Deși pe ea e luptă,
Ea duce la Isus.
Deşi-s dureri şi lacrimi
Şi-urcuşu-i tot mai greu.
La capăt ne aşteaptă
Pe tronu-I Dumnezeu.
Pe-această poartă strâmtă
Puţini se-anevoiesc,
Dar calea aceasta-i sfântă,
E-un drum dumnezeiesc.
Au mers pe ea martirii
Privind mereu în sus
Cu dorul întâlnirii
De Mirele Isus.
Au mers pe ea profeţii,
Şi regi şi împăraţi,
Toţi sfinţii şi toţi drepţii
De-acelaşi dor mânaţi.
Au mers plini de iubire
Şi David şi-Avraam,
Privind spre răsplătire,
Spre noul Canaan.
Pe calea cea îngustă
Nu-s pofte nici plăceri.
Pe ea sunt multe piedici
Şi-atâtea încercări.
Pe ea sunt nori şi neguri,
Şi cer întunecos,
Dar e şi-adesea soare
Căci soarele-I Hristos.