Cum crinii înfloresc,
În zori sub cer,
Şi doar o zis trăiesc,
Și pier, și pier.
Aşa de călător,
E omul muritor
Ca norul trecător,
Mai trecător.
Ca umbre străvezii,
Pe străzi trecând,
Se duc mereu cei vii,
Pe rând, pe rând.
Ca ceaţa de pe văi,
Ce piere-n vânt
Se duc a noastre căi,
Mormânt, mormânt.
Ca fumu-mprăștiat,
ce piere sus,
e bietul om luat,
și dus, și dus.
Ca sunetul sfârșit,
ce piere slab,
așa pierzi ce-ai iubit
degrab, degrab.
Întoarce deci acum,
La Domnul Sfânt
Căci viaţa-i vis şi fum,
Şi vânt şi vânt.