1. Sunt în Gara Vieţii şi aştept cam de mult
Au trecut ani peste mine şi-am pierdut vreo două trenuri
Anotimpuri nu se mai perindă de mult timp pe aici
Nu ştiu dacă am îmbătrânit, dar nici nu-mi pasă.
Aştept, aştept să vină Cineva şi să-mi spună
Ce tren să iau, ce bilet să-mi cumpăr...
Aştept, aştept, poate-or veni vara, toamna si iarna
Ca să ştiu dacă mai sunt sau nu in viaţă.

R: Tatăl meu, ştiu că priveşti de sus
Chiar nu ai nimic de spus?
Dă-mi te rog un semn că mă mai iubeşti
Chiar dacă greşesc...
Mai trimite-mi un tren şi pentru mine.

2. Încep să nu mai am răbdare, răceala m-a cuprins
Mi-e dor de viaţă şi de soare, mi-e dor de infinit...
Trenuri nu mai opresc, oare ce trebuie să fac?
Mi-e teamă că voi rămâne singur pentru totdeauna.
>Aştept, aştept, iată Cineva se iveşte
Îl recunosc, are o privire atât de blândă!
Mă strânge la piept şi-apoi mă ia de mâna
Nu-mi mai este frig şi nici teamă.

R: Tatăl meu, ştiu ca El e trimis de sus
Mi-a spus că se numeşte ISUS!
Mi-a arătat drumul spre Tine
N-a mai trebuit sa aştept
M-a facut atât de fericit.

B: Tatăl meu, ştiu că El e trimis de sus
Mi-a spus că se numeşte ISUS!
M-am dus cu El într-un Loc
Atât de liniştit şi de frumos
M-a învăţat să fiu fericit!