Eliza Pirosca V1 C V2 C C [V1] Sunt în Gara Vieţii şi aştept cam de mult Au trecut ani peste mine şi-am pierdut vreo două trenuri Anotimpuri nu se mai perindă de mult timp pe aici Nu ştiu dacă am îmbătrânit, dar nici nu-mi pasă. Aştept, aştept să vină Cineva şi să-mi spună Ce tren să iau, ce bilet să-mi cumpăr... Aştept, aştept, poate-or veni vara, toamna si iarna Ca să ştiu dacă mai sunt sau nu in viaţă. [C] Tatăl meu, ştiu că priveşti de sus Chiar nu ai nimic de spus? Dă-mi te rog un semn că mă mai iubeşti Chiar dacă greşesc... Mai trimite-mi un tren şi pentru mine. [V2] Încep să nu mai am răbdare, răceala m-a cuprins Mi-e dor de viaţă şi de soare, mi-e dor de infinit... Trenuri nu mai opresc, oare ce trebuie să fac? Mi-e teamă că voi rămâne singur pentru totdeauna. >Aştept, aştept, iată Cineva se iveşte Îl recunosc, are o privire atât de blândă! Mă strânge la piept şi-apoi mă ia de mâna Nu-mi mai este frig şi nici teamă. [C] Tatăl meu, ştiu ca El e trimis de sus Mi-a spus că se numeşte ISUS! Mi-a arătat drumul spre Tine N-a mai trebuit sa aştept M-a facut atât de fericit. [B] Tatăl meu, ştiu că El e trimis de sus Mi-a spus că se numeşte ISUS! M-am dus cu El într-un Loc Atât de liniştit şi de frumos M-a învăţat să fiu fericit!