Iosif
Autor: Claudia Frangulea Friedsam  |  Album: Biblia  |  Tematica: Pionieri
Resursa adaugata de Clau16 in 19/03/2020
    12345678910 0/10 X
~Iosif~ Iosif, fiu iubit de tată şi de mamă mult doritCel mai mic dintre ai săi frați, sincer, blând, copil smeritÎn cămaşa lui pestriță, unică, de duşmănitProrocea a sale vise, fraților-ntr-un gând perfidCum că va veni şi ziua când lui i s-or închinaLa auzul acestor vorbe, ura mai tare le răcneaŞi-au propus atunci cu toții, pe copil să îl omoareC-astea nu-s vorbe de laudă; e mândrie, e indignare! ! L-a trimis Iacov pe Iosif, de la frați s-aducă veştiCe păşteau a sale oi, pe tărâmul din SihemÎn Dotan îl văzu-n zare, şi-au propus să îl omoareI-au luat haina cea pestriță şi l-au aruncat --într-o groapa ín pustie, de "fiare sfâşiat"! Era adânca, era rece, însă apă nu eraSta copilu'-n întuneric stingherit în frica sa. Şi-au ales apoi cu toții să îl vândă rob şi sclavUrma, oricum i se va pierde, prin Egipt, robit, uitat! Douăzeci de sicli de argint nu íi vor îmbogățiÎnsă, nu va mai fi nimeni peste ei a-mpărăți! Dar, nu au ştiut un lucru: Dumnezeu era cu elÎl iubea Iosif pe Domnul, Domnul îl iubea pe elDin porunci el nu iesea, pe Dumnezeu îl slăveaOrice lucru-nfăptuia, Domnu'-l binecuvânta. Şi-au trecut mulți ani de-atunci, frații cu toți îl uitarăNumai Iacov, tatăl lui, în groapă nu se coboarăCăci în inimă şi-a pus cuvintele de odinioarăTot ce Iosif prorocii, visele de el avuteDacă este acum mort, cum vor fi ele împlinite? Vreme grea avea s-apese pe poporul egipteanȚările din-mprejurimi şi țara CanaanIosif cârmuia Egiptul, după FaraonEra om de stat, ministru, peste Potifar. Priceput era în toate, Dumnezeu era cu elPrin credință să asculte de Sfântul lui Israel! Şapte ani de bogăție le strânsese în hambareCăci urmau alți ani, tot şapte, cu sărăcia-n spinareŞi veniră rând pe rând, de prin țări învecinateDe la Iosif să primească, in schimb, grâne pe bucatePe arginți, pe animale, pe moşii, le da pe toateIosif le strânse pe toate in schimbul grânelor date. Şi-au venit şi ai săi frați, tocmai din CanaanToți cei zece ce-l vânduse ín urmă cu câțiva ani! Iosif, când îi văzu, inima i se sfîşiaseDe dor, plânse cu amar: O, ce dragoste aflase! Frații nu-l recunoscură, în genunchi cerşiră milăSacii să-i umple cu grâne şi să-i ducă la familie. -, , Tatăl vostru mai trăieşte? Mai aveți încă un frate?"-, , Cel mai mic, e Beniamin. Unu-i în eternitate!"El le da tot ce-au dorit, în schimbul celui mai mic fratePe Simeon în temniță l-a ținut un timp ostatecPână urma din nou să vină, toți cei zece frațiÎşi dorea Iosif să-i aibă pe toți la masa sa. Iată că sosise timpul când se reîntâlnirăCe o dragoste-l cuprinse, pe Iosif, ce milă! I-a poftit pe toți la masă, i-a îmbrățişat, , Iată, eu sunt al vost'  frate, Iosif cel uitat!"El i-a mângâiat, i-a iertat pe toți deodatăDar vă rog acum: , , să-l aduceți pe-al meu tată! Şi vă dau un loc în țară, cel mai bun pământGrijă am de voi în toate, până în mormânt! Şi, când va sosi şi timpul, de vă veți mutaOasele să mi le duceți în țara Canaan!"( după Geneza cap. 37-50) ❤   4.09. 2019 de Claudia Frangulea Friedsam 
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 29
  • Export PDF: 1
Opțiuni