Dregătorul Pilat a întrebat pe Isus: „Ce este adevărul?”

Într-o lume coruptă, nedreaptă, în care ipocrizia a fost  pusă la loc de cinste, e posibil să mai fie cineva interesat de adevăr?

E posibil ca un legiuitor ce trebuie să judece după adevăr să nu știe ce este adevărul? Pare surprinzător, dar Isus a tăcut și nu a răspuns nimic când i s-a dat posibilitatea să detalieze. Te-ai gândit de ce? Răspunsul este simplu: Adevărul era chiar în fața dregătorului. Adevăr întruchipat. Adevăr personificat. Era același ce declarase public: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!” Oamenii nu L-au cunoscut și nici n-au fost interesați de El.

Adevărul urma să-și încheie misiunea pământească, iar Pilat încă nu știe încă nimic despre El și întreabă:

Ce este adevărul?

Din punct de vedere omenesc adevăr înseamnă: întocmai sau real.

Însă din punct de vedere spiritual are un sens mult mai amplu și poate fi definit astfel:

Adevărul este o Persoană aducătoare de claritate, limpezime și lumină, fiind în contrast cu falsul, confuzia și întunericul. Este originalul.

Atunci când Dumnezeu a dorit să vorbească despre fals în contrast cu adevărul -  a rostit următoarele cuvinte:

„Totuși întunericul nu va împărăți veșnic... - poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină... ” (Isaia 9/1,2 )

Dar cum s-au raportat oamenii la adevăr (lumină)? L-au primit cu brațele deschise? Nicidecum.

Adevărul a fost respins, alungat, judecat într-un mod nedrept, urcat pe cruce și răstignit. De atunci oamenii urăsc adevărul ca ceva ce le încurcă viața și ca atare „înăbușă adevărul în nelegiuirile lor.” (Rom. 1/18)

Dacă această respingere ar fi doar de către cei ce învață totdeauna și nu ajung niciodată la cunoștința adevărului, aș înțelege lucrurile mai ușor. Dar dacă o întâlnesc și în viața celor ce se pretind creștini - asta este greu de acceptat. Apostolul Pavel scrie bisericii din Galatia: „M-am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că v-am spus adevărul?  (Gal. 4/16)

Și când știm că aceste cuvinte au fost adresate unor oameni care pretind că au primit adevărul, dar au ajuns să nu-l mai sufere. E posibil ca toți să accepte ca adevărul să fie spus, dar nu în dreptul lor, ci a altora...

Imaginați-vă  acum pe împăratul David ce a savârșit un mare păcat. A venit prorocul să-l mustre și să-i aducă adevărul. I-a vorbit despre un om bogat ce a luat mielușeaua de la sânul săracului pentru musafirul venit în casa sa, când ar fi putut să o ia din turmele sale. Adevărul era împachetat. David s-a mâniat și a zis: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.” Când adevărul a fost despachetat situația s-a schimbat: „Tu ești omul acesta.” Crede-ți că s-a bucurat de acest adevăr? Eu nu cred. Adevărul este dureros, arde, mistuie   L-a mai privit împăratul pe Natan cu aceiași ochi ca mai înainte? Deși apostolul Pavel scrie: „Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.” E posibil de cele mai multe ori să fie invers.

Adevărul aduce cu sine întristare, respingere, marginalizare, ură și chiar repercursiuni împotriva celui ce a avut curajul să-l spună cu voce tare. De dragul adevărului creștinii au avut mult de suferit. Anchetați, hărțuiți, torturați, unii sfârșind în închisorile comuniste.

Se pare că ne apropiem de punctul in care am plecat iar adevărul nu mai poate fi spus cu voce tare, ci doar în șoaptă. Toate canalele media ce transmit informații din viața politicienilor iau măsuri de precauție ca adevărul să nu mai ajungă la omul de rând, iar faptele lor să nu mai ajungă la lumină. Nu puțini din cei ce totuși au avut curajul să le spună s-au trezit cu conturile restricționate, blocate sau chiar șterse. Așa să fie și pe canalele creștine? E posibil. Nu poți scrie un comentariu  cu altă opinie la o anumită predică, deoarece imediat este șters pe motiv că lezezi demnitatea predicatorului.

(Cu ani în urmă am scris un studiu pe site-ul „Resurse Creștine” în care argumentam faptul că Estera a procedat împotriva legii divine atunci când s-a căsătorit cu un păgân din altă nație. (conf. Deut. 7/3) „Testul” la care a fost supusă pentru a deveni împărăteasă a fost unul josnic, specific păgânilor. Pentru a-și atinge scopul, Mardoheu i-a impus Esterei să nu dezvăluie că face parte dintr-un popor sfânt pentru a nu fi descalificată. Tot Mardoheu a fost cel ce a pus în pericol viața iudeilor din capitala Susa prin faptul că s-a așezat în poarta palatului împărătesc - când ar fi trebuit să-și vadă de treburile casei.)

Rezultatul: studiul a fost șters iar contul a fost blocat. Dacă acesta este adevărul, de ce trebuie să ne fie frică de el?) Nici argumentele biblice nu mai au nicio valoare în fața ideilor preconcepute.

Vine vremea (dacă nu cumva a și venit) când va trebui să întrebi: adevărul acesta pot să-l spun? Dar acesta?

Hoțului ce vine la biserică nu vei mai avea voie să-i spui hoț - ci om ce împrumută și nu mai returnează. Curvarului nu vei mai putea să-i spui curvar, ci om cu relații extra ce sunt normale pentru lume și încet și pentru creștini. (Îmi amintesc de un pastor ce mărturisea la una din Conferințe că o femeie a fost pusă sub disciplina bisericii pentru că trăia în preacurvie. Un tribunal i-a impus pastorului să-i plătească daune morale o sumă mare de bani. Ar fi trebuit să-și vândă casa să plătească dacă o altă instanță n-ar fi anulat hotărârea judecătorească). Oamenii lumești iubesc ce este a lor chiar dacă adevărul e călcat în picioare.

Adevărul are un preț.

Așa că revenim și insistăm cu întrebarea: Ce este adevărul? Nu este o acțiune de moment, ci este o STARE din care lipsește falsitatea. După cum întunericul nu poate sta în prezența luminii tot asfel adevărul nu se poate asocia  cu falsul. Tocmai de aceea Isus a spus: „închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și adevăr.”  Rămân, trăiesc și se închină în adevăr. Acesta este mediu unui închinător adevărat.

Cea mai frumoasă explicație pentru adevăr o are apostolul Ioan. A treia sa epistolă este rezervată  pentru a descrie adevărul:

Vers. 1: „Prezbiterul către aleasa doamnă și către copiii ei pe care îi iubesc în adevăr. Și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul.”

Vers. 2: „Adevărul care rămâne în noi și care va fi cu noi în veac.”

Vers. 3: „Harul, îndurarea și pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui în adevăr și în dragoste!”

Vers. 4: „M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copii tăi umblând în adevăr... "

Deci, ce este adevărul?

„Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul.” ( Ioan17/17/17) Nu există altă cale de sfințire decât prin adevăr, iar adevărul este Cuvântul ce s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și adevăr. Era Isus...

Acum înțelegem mai bine de ce Isus a zis despre Sine:  „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”

El era adevărul, iar noi L-am acceptat. Rămâne de văzut dacă trăim prin El, s-au L-am abandonat!

Fiți binecuvântați!