Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Cea mai citită carte din câte au existat  și încă există, dar și cea mai criticată. Dacă din punct de vedere a cunoașterii ni se spune " cunoștința va crește" și așa s-a întâmplat și din punct de vedere critic - înțelepciunea lumii a crescut, iar oamenii au pus-o sub lupă folosind toată tehnologia pentru a fi "cercetată" și apoi contestată.

Cele mai multe critici sunt legate de discrepanțele din conținutul ei. Dar sunt în Biblie contradicții? Sunt. Nu știu numărul lor, nu am fost preocupat de ele, dar am văzut că există. Negăm aceasta și încercăm să le acoperim cu explicații ce nu pot să justifice, sau ne facem că nu știm de ele. Când spunem că nu știm de ele complicăm lucrurile și mai mult deoarece suntem repede incluși în categoria celor neștiutori și proști. De-a lungul timpului mi s-a tot spus că pocăiții sunt cei mai reduși oameni deoarece sunt rupți de realitate și că li s-a impus să creadă și să nu cerceteze sau să pună întrebări.

Am auzit diferiți predicatori ce au afirmat fără să fie întrebați: Biblia nu se contrazice, ci se completează. Astfel de predicatori ori  nu cunosc Biblia, ori vor să apere Biblia. Ea nu are nevoie să fie proptită cu neadevăr. Dacă a rezistat până aici, cu siguranță va rezista până la capăt. O leoaică liberă nu are nevoie de apărarea nimănui. Și totuși, rămasă singură, înconjurată și încolțită din toate părtile de mai multe hiene - e în pericol.

Îmi amintesc căci cu ani în urmă, un coleg de muncă mi-a pus o întrebare incomodă: "Dacă matematica este disciplina perfectă, fără greșeală, de ce nu este la fel și Biblia, fără să conțină atâtea contradicții?"  Pe moment am rămas pe gânduri. Știam că are dreptate. N-am încercat să neg că nu-i adevărat când în subconștient știam ce știam, așa că am încercat atunci și încerc și acum să explic:

De unde au apărut discrepanțele?

Fiecare persoană trebuie să știe că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu insuflat și nu dictat. Aici e diferența... Când îți dictează cineva îți spune unde să pui virgula și punctul. Când e vorba de "suflare" e posibil să auzi, dar să nu înțelegi."Eu, am auzit, dar n-am înțeles... " (Daniel 12/18)

Aceasta înseamnă: cuvintele ce trebuiau scrise au fost "suflate" de Sus, dar intrând în contact cu mintea umană e posibil ca unele să-și fi pierdut din acuratețe. Cuvântul lui Dumnezeu este o prorocie: " Și avem cuvântul prorociei la care bine face-ți că luați aminte ca o lumină ce strălucește într-un loc întunecos până se va crăpa de ziuă... "

Orice prorocie trecută prin mintea omului este influențată de felul său de gândire. Dumnezeu s-a folosit de om. Dar omul va rămâne "om". Tot Biblia spune că orice om este înșelător. Și atunci de ce așteptăm perfecțiune de la el? DOAR DUMNEZEU ESTE PERFECT. Așa vom înțelege de ce un proroc de talia lui Samuel a dat greș în casa lui Isai făcând  alegerea după aparențe și nu după cerința lui Dumnezeu. De regulă, apa i-a forma vasului în care este pusă.

Ținând cont de aceste limitări omenești, Dumnezeu a avut în vedere ca cele zece porunci să fie scrise cu însuși  degetul Său pentru a nu interveni nicio modificare.

În general cărțile ce au format mai târziu Biblia este scrisă de oameni sub inspirație divină. Însă ele n-au fost scrise pe hârtie, ci pe papirus sau pergamen de cele mai multe ori greu de descifrat. Transcrierea repetată de către scribi a condus la depărtarea de original, dar poate cineva consideră aceasta o cauză secundară.

O altă cauză ce generează  întrebări în ceea ce privește adevărul în scrierile biblice se datorează unor autori ce au "tras" textul în favoarea unor personaje biblice. De exemplu: Ni se spune că Lot a avut relații intime cu ficele sale. Autorul  încriminează ficele și îl scoate "basma curată" pe Lot: "El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat cu ea, nici când s-a sculat." (Gen. 19/33,35) Aceeași situație la amândouă... E frumos spus, dar nu și rațional!

Despre David ni se spune că a fost nevoit să ia lângă el la bătrânețe o tinerică -  să-l încălzească - scrie autorul. Adică împăratul nu avea o sursă de căldură? Dar de ce una tânără, frumoasă și fecioară? Trebuie să ai numaidecât aceste trăsături pentru căldură? Nu știu... Căldura era scopul urmărit sau altul era adevărul? Autorul textului știa în mod sigur... Tot autorul ne spune că Domnul l-a omorât pe Nabal. Criticii Bibliei sustin că nu a avut nici un motiv. Dar oare Domnul l-a omorât sau oamenii lui David? Nu știm... (!)

Dar să trecem peste acestea (deși exemple de felul acesta ar fi mai multe) și să ne preocupăm de discrepanțele ce rezultă din intervenția omului în modificarea textului biblic:

Dumnezeu a scris cu degetul său porunca: "Să nu ucizi"! La această lege mai era una adițională: " Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea." (Exod. 21/12)   Însă proprietarii de sclavi nu au fost de acord cu această lege și au cerut o derogare printr-un amendament făcând excepție: "Dacă un om va lovi cu bățul pe robul său și moare, stăpânul să fie pedepsit." Dar cum? Cu mustrare? Nu știm... "Dar dacă mai trăiește o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit căci este argintul lui." (Exod. 21/21)Cum adică e argintul lui, dar nu este tot om?

Când ajung criticii Bibliei la asfel de legi, accentuează nedreptatea lui Dumnezeu fără să țină  cont de intervenția omului în legislația divină. Dacă cineva insistă că legea amintită e dată de Dumnezeu înseamnă că au dreptate criticii Bibliei?

Altă sursă ce a favorizat apariția discrepanțelor a fost cultura iudaică ce a modelat  anumite legi după gândirea lor.

Nu este o noutate pentru nimeni că iudeii au fost (și sunt) cei mai aprigi disprețuitori ai sexului frumos. (femeia) Toată Biblia este presărată cu exemple în care femeia este marginalizată, disprețuită și chiar urâtă.

Exemplu: Neprihănitul Lot a fost dispus să-și dea propriile fiice pentru "distracția" unor bărbați veniți la ușa sa, în schimbul protecției altor bărbați.

Din această cultură relația soț - soție a primit conotații stranii chiar pe paginile Bibliei. "Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta, cu durere vei naște copii și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine." Imposibil așa ceva... Ni s-a spus că cei doi vor fi un singur trup. Cum a fost posibil ca un suflet frumos să fie transformat în sclavă din moment ce ni se spune că bărbatul va stăpâni? Să se fi răzgândit Dumnezeu și în loc de lipire să fi rânduit stăpânire? Nu cred...

Până și apostolul Pavel a fost influențat de cultura iudaică și recomandă ca bărbatul să nu se atingă de femeie. Dar Dumnezeu a vorbit de "lipire" (sudare). Apostolul merge mai departe și cere ca femeia să se teamă de bărbat. Dar tot el a spus că în dragoste nu este frică. Este adevărat că unele traduceri au dat o interpretare denaturată unor texte biblice, dar cine stabilește acum unde e "vinovată" traducerea și unde este gândirea autorului?

Tot în ce privește cultura ce influențează reguli și legi, citim în Leveticul 12. Mama ce dădea naștere unui băiețel avea restricții de a merge la Templu patruzeci de zile. În caz că năștea o fetiță, optzeci de zile. Dar nu era tot o naștere? De ce era stabilită interdicția în funcție de sexul copilului? Să fi făcut Dumnezeu această discriminare? Nu cred...

Trebuie numaidecât să avem o percepție clară și să ținem cont unde a influențat  gândirea umană o normă menționată în Biblie și unde este originală - deși este foarte greu de stabilit.

Totdeauna am susținut că Biblia este de origine divină, dar când mi s-a pus în față afirmația scriitorului Luca în care afirmă că scrierile sale nu sunt prin descoperire dumnezeiască, ci sunt rezultatul "cercetărilor făcute cu deamănuntul"  - aidoma unui reporter - am înțeles mai bine contributia omului la editarea unor părți biblice.

Dacă un anumit text biblic colateral ar rămâne doar o narațiune nu ar fi nici o problemă. Dar în momentul în care un text scris ca urmare a unor cercetări devine doctrină de bază pentru o confesiune religioasă, dând naștere la controverse, atunci lucrurile mi se par un pic complicate.

Când spun aceasta iau ca exemplu diferența dintre Matei și Luca cu referire la cererea în rugăciune. Matei fiind de față a preluat cu exactitate ce a spus Isus: " va da lucruri bune celor ce cer." Luca scrie altfel: " va da Duhul Sfânt celor ce-L cer." 

E dreptul fiecăruia să pună întrebări să știe cu exactitate (matematic) ce cuvinte a rostit Isus: lucruri sau Duhul Sfânt? Ori una, ori alta. Amândoi tâlhari l-au batjocorit pe Isus, sau numai unul? Cine a făcut cererea  de a sta la dreapta lui Isus: fii lui Zebedei sau mama? Unde a fost turnat mirul de către femeie: pe cap sau picioare?

Deoarece întrebarea ce mi s-a pus a fost următoarea: Este Biblia ca și matematica o disciplină perfectă? Eu atât am știut să răspund... Oamenii insistă cu întrebările. Nu ai voie să spui că nu știi, deoarece te consideră că mergi orbește - rupt de realitate. Trebuie numaidecât să dai un răspuns...

Ai tu un răspuns mai bun?