Multă vreme n-am priceput la ce anume s-a referit Domnul Isus, când a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi:

"Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea."  

Abia acum am înțeles că a dorit să facă dinstincție între pacea Sa și pacea lumii trăgând o linie de demarcație. Chiar dacă termenul folosit este același, punându-le în contrast vom vedea diferența...

Pacea lumii - este pământească, stabilită de oameni având scopul de a menține buna înțelegere - sau stingerea oricărui conflict -  dintre oameni sau popoare.

Oamenii se bucură și profită de ea. La adăpostul ei se desfătează în bunăstare, în lux, cufundați în tot felul de păcate - uitând de Dumnezeu. Aduceți-vă aminte de poporul Israel. Când trăia în pace se înstrăina de Dumnezeu și ca atare era nevoit să trimită alte popoare să le  tulbure pacea și chiar să-i asuprească.

Așa a fost și în timpul domniei lui Solomon - ce înseamnă pace. El s-a bucurat de pace în tot timpul vieții sale, dar sub acest adăpost  s-a desfătat în bogăție și lux, în timp ce poporul trăia într-o sărăcie cumplită. Dumnezeu i-a trimis și lui un vrăjmaș...

Așa a fost pe vremea împăratului Ahab. Nevastă-sa Izabela a introdus păgânismul în țară promovând idolatria la cote maxime până ce Dumnezeu a ridicat un nou împărat. Prima provocare a noului împărat a fost întrebarea: "Pace noule Zimri?" Cu alte cuvinte ne vom bucura de aceeași pace și vom putea trăi mai departe în același mod? "Ce pace, câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela și mulțimea vrăjitoriilor ei?" (2Împ. 9/22)  

Împăratul Nebucadnețar ( prototipul lui Antihrist) pare interesat de pacea imperiului său și trimite un mesaj scurt pentru toți locuitorii: "Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurilor, oameni de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: Să aveți multă pace!" Ce pace dorea o fiară oamenilor? Ce se ascundea după această perdea? Nebucadnețar știa că mulțimea de orientări religioase sunt cea mai mare sursă de dezbinare într-o societate. El a dorit să unifice toate religiile adunându-i în valea Dura. Așa va proceda urmașul său, Antihrist. Va promite pacea lumii prin unificare, dar când se va zice: "Pace și liniște, o prăpădenie va veni... "  Liniștea dinaintea furtunii. Aceasta este "pacea" lumii. Isus a promis că pacea Sa, nu este pacea lumii...

Poate că tulburările interstatale sunt rânduite de Dumnezeu pentru ca omul să se oprească din alergarea sa și să mediteze că mai importantă decât pacea pământească este  pacea cu Dumnezeu pe care apostolul pavel o numește "pacea lui Hristos". (Col. 3/15)

Dar ce este pacea lui Hristos promisă ucenicilor?

Nu e de natură pământească - diferă de pacea lumii, fiind de natură  spirituală. Scopul ei este de a pune capăt conflictului dintre  om și Dumnezeu. Dar ce conflict a existat și încă există?

Citim: "Dar ei au fost neascultători și au întristat pe Duhul Sfânt, iar El li s-a făcut vrăjmaș și a luptat împotriva lor." (Isaia 63/10) Descrierea anticipată a acestei "lupte" este menționată în prima carte a Bibliei unde ni se spune că Iacov (Israel) a luptat "fizic" cu Dumnezeu pentru a descrie profetic conflictul din viitor."Lupta" a fost crâncenă. Pe paginile Bibliei este consemnat că milioane de victime a făcut acest conflict ce părea interminabil.

Pe scena lumii urma să vină Prințul păcii - cum îl descrie Isaia - să medieze conflictul și să aducă părțile implicate la pace. Tributul păcii a fost plătit cu însăși viața Sa. "Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El... " 

Dar pentru cei ce au lăsat armele jos și au acceptat pacea, scopul a fost atins: "... atunci când eram vrăjmași am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său... " (Rom. 5/10)

Acum putem spune plini de încredere: "... prin credință avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos." (vers. 1) Pe altă cale nu era posibilă împăcarea.

Așadar:

Pacea lui Hristos nu este pacea lumii. Este pacea ce a stins conflictul dintre Dumnezeu și om având ca rezultat împăcarea.

Oștirea cerească ce s-a unit cu îngerul ce a anunțat nașterea Prințului păcii nu era înarmată de luptă, ci a venit să aducă vestea bună a păcii: "Slavă în locurile preaînalte și pace între oamenii plăcuți Lui." (Luca 2/14)

Cui îi este atribuită această pace? Doar celor ce vor să fie plăcuți Lui. "Cei răi n-au (această) pace". Ei nu cunosc calea păcii." (Isaia 58/8)

Pacea Lui este aducătoare de slavă în locurile preaînalte. Dacă lipsește slava, înseamnă că lipsește și pacea. Singură nu există. Pace și slavă...

În concluzie:

Pacea lui Hristos nu are menirea de a media sau aplana conflictele pe orizontală, ci de a face împăcarea noastră cu Dumnezeu. Celelalte decurg de la sine...

Adevărata pace este totdeauna însòțită de sfințenie." Urmăriți pacea și sfințirea fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu." Oamenii caută numai pacea. De sfințire nu mai au nevoie. Însă, fără sfințire pacea este falsă. Din păcate în ziua de astăzi în biserici se predică mult despre pace și mai puțin sau deloc de sfințire. De dragul sfințeniei, Isus a sacrificat pacea pământească punând mâna pe bici, răsturnând mesele negustorilor și strigând  în auzul tuturor: Vai de voi...

Să nu înțelegem greșit. E importantă și pacea pe orizontală, dar fără pacea cu Dumnezeu e lipsită de valoare.

(Doi "frați " dintr-o biserică erau într-un mare conflict. Se acuzau reciproc de diferite excrocherii. Dar într-o zi a venit împăcarea. Fiecare și-a luat  familia și împreună au stat la masă, au mâncat, s-au veselit, îmbrățișat și sărutat. Biserica s-a bucurat de împăcarea lor... Un frate înțelept le-a pus o întrebare incomodă: Dar cu Dumnezeu v-ați împăcat? Răspunsul a fost simplu: dacă ne-am împăcat noi e mulțumit și Dumnezeu.) Ce înșelăciune! Un mod de a trage preșul pe gunoi...

Tocmai de aceea apostolul Pavel a menționat: "Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin." ( 1Tes. 5/23) Pace și sfințire.

Da, "El este pacea noastră care din doi a făcut unul singur și a surpat zidul de la mijloc... " (Efes. 2/14) Zidul era mare și bine consolidat:

"... nelegiuirele voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru... "

Zidul a fost surpat. De aici înainte:

"Pace între oamenii plăcuți Lui și slavă în locurile preaînalte!"

Fiți binecuvântați!