Cinci Porunci Noahide

Autor: Paul Ionașcu | Album: Diverse | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de paullidia in 11/04/2020

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Stricăciunea oamenilor
Geneza 6:1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
Geneza 6:2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
Geneza 6:3 Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
Geneza 6:3 Sau: nu se va lupta, nu va stăpâni.
Geneza 6:3 Sau: de aceea.
Geneza 6:4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Geneza 6:6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
Geneza 6:7 Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
Noe
Geneza 6:8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Geneza 6:9 Iată care sunt urmaşii lui Noe.Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Geneza 6:10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
Geneza 6:11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.
Geneza 6:12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
Geneza 6:13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
Geneza 6:14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
Geneza 6:15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Geneza 6:16 Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Geneza 6:16 Sau: acoperiş.
Geneza 6:17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
Geneza 6:18 Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Geneza 6:19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
Geneza 6:20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
Geneza 6:21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
Geneza 6:22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
Noe intră în corabie
Geneza 7:1 Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
Geneza 7:2 Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască,
Geneza 7:3 şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.
Geneza 7:4 Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.”
Geneza 7:5 Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.
Geneza 7:6 Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.
Geneza 7:7 Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
Geneza 7:8 Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,
Geneza 7:9 au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Potopul
Geneza 7:10 După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.
Geneza 7:11 În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
Geneza 7:12 Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Geneza 7:13 În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei;
Geneza 7:14 ei şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
Geneza 7:15 Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
Geneza 7:16 Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el.
Geneza 7:17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.
Geneza 7:18 Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
Geneza 7:19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi.
Geneza 7:20 Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
Geneza 7:21 Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ şi toţi oamenii.
Geneza 7:22 Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit.
Geneza 7:23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.
Geneza 7:24 Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
Sfârşitul potopului
Geneza 8:1 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.
Geneza 8:2 Izvoarele adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită.
Geneza 8:3 Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
Geneza 8:4 În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
Geneza 8:5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
Geneza 8:6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
Geneza 8:7 A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ.
Geneza 8:8 A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.
Geneza 8:9 Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie.
Geneza 8:10 A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
Geneza 8:11 Porumbelul s-a întors la el spre seară şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.
Geneza 8:12 A mai aşteptat alte şapte zile şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.
Geneza 8:13 În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat şi iată că faţa pământului se uscase.
Geneza 8:14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.
Ieşirea lui Noe din corabie
Geneza 8:15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis:
Geneza 8:16 „Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
Geneza 8:17 Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească şi să se înmulţească pe pământ.”
Geneza 8:18 Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
Geneza 8:19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
Geneza 8:20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar.
Geneza 8:21 Domnul a mirosit un miros plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
Geneza 8:22 Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

Cinci Porunci Noahide, pe care le găsim mai târziu, atât în Lege cât și în Noul Legământ. Ele sunt:

1. Să nu te închini altor „dumnezei”

Genesa 2:16 afirmă: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta”. Porunca divină dată lui Adam implică faptul că omul trebuie să recunoască doar pe Dumnezeu (YHWH) ca pe Singurul Dumnezeu, Creator a toate și trebuie onorat ca atare. Prima poruncă din Decalog spune: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exod 20:3). În rugăciunea de Mare Preot a Domnului Isus din Ioan 17 este scris: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine Singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”.

2. Să nu ucizi

Genesa 9:5-6 spune: „... și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui”. Această poruncă o găsim și în decalog (Exod 20:13) dar întărită de Domnul Isus (Mt. 5:21-26).

3. Să nu precurvești

Dumnezeu prin creație, a rânduit pentru fiecare bărbat, o soție; „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup” (Gen. 2:24). În decalog este scris: „Să nu precurvești” (Exod 20:14). Domnul Isus afirmă că acest păcat pornește din interior (Mt. 5:27-32).

4. Stabilirea unei Legi pentru justiție

„Dacă varsă cineva sângele omului și sângele lui să fie vărsat de om” (Gen. 9:6), este porunca Creatorului. Dumnezeu în Lege poruncește următoarele: „Să pui judecători și dregători în toate cetățile pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău, după semințiile tale; și ei să judece poporul ci dreptate” (Dt. 16:18). Apostolul Pavel afirmă că dregătorii sunt de la Dumnezeu pentru a pedepsi pe cei ce fac răul (Rm. 13:1-7).

5. Să nu mănânci sânge

Genesa 9:4 afirmă: „Numai carne cu viața ei, adică sângele ei, să nu mâncați”. Fiindcă Dumnezeu este același, este aceași poruncă și în Lege și în Noul Legământ. În Lege se află în Leveticul 17:10-14 iar în Noul Legământ prin porunca apostolilor la Consiliul de la Ierusalim (Fapte 15).