Argumente pentru susținerea unui Principiu Escatologic
Autor: Victor Dobrescu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Dobrat in 06/05/2019
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

 

Argumente pentru susținerea unui Principiu Escatologic

 

*************************

 

Scurt Prologos

 

Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.

 

Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.

 

Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale  Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât,  „la vremea sfârșitului... . cunoștința va crește”.

 

*****************************

 

Constatări

 

Orice om care a studiat Biblia călăuzit de Duhului Sfânt a constatat  toate profețiile din Vechiul Testament,  în legătură cu lucrarea de mântuire (soteriologia) a Domnul Isus la prima Sa venire pe  pământ,  s-au împlinit literal,  100%.

 

Majoritatea credincioșilor autentici din ultimele două milenii au acceptat această realitate.

 

Dar cei care au trăit înainte de nașterea Domnului Isus Hristos sau chiar contemporanii Săi, nu toți au înțeles împlinirea profețiilor în mod literal.

 

De exemplu, saducheii, elita preoților din Israel, susțineau că „nu este înviere, nici înger, nici duh” (Faptele Apostolilor 23:8).

 

Însă, în ceea ce privește interpretarea profețiilor despre evenimentele viitoare (escatologice), în special după modul cum interpretează profeția din Apocalipsa 20:1-6, în istoria Bisericii s-au cristalizat trei concepții majore:  premilenismul, amilenismul și postmilenismul.

 

*****************************

 

Definiții

 

Premilenismul este concepția care „susţine că Hristos se va întoarce împreună cu sfinţii Săi pentru a instaura pe pământ Împărăţia de o mie de ani, considerată a fi împărăţia pământească promisă lui David.”

 

Premilenismul dispensaţionalist, insistă asupra unei interpretări foarte literale a profeţiei. Acesta înţelege istoria ca fiind împărţită în nişte dispensaţii (perioade) foarte distincte (exacte) şi priveşte înspre un mileniu literal pe pământ care va fi instaurat după cea de-a Doua venire a lui Hristos,  care se va petrece doar după înrăutăţirea dramatică a stării lumii.”

 

********

 

 Amilenismul [inițiat de Origen, îmbrățișat de Augustin, necombătut de Luther şi Calvin, dar acceptat și impus de Biserica Catolică și nu numai „este concepția care afirmă că Mileniul reprezintă întreaga perioadă de pe pământ între prima şi a doua venire a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos”.

 

„În epoca modernă a apărut pe lângă amilenismul lui Augustin (Mileniul este perioada de pe pământ între cele două veniri) şi o altă formă de amilenism care susţine că „Mileniul este starea prezentă a sfinţilor din cer ( Biblical Doctrines – Doctrine Biblice, New York: Oxford, 1929, p. 643-644)”.

 

********

 

 Postmilenismul este concepția care susține  că „Isus va reveni după ce creștinii (nu Hristos Însuși) au creştinat în întregime societatea și vor fi instaurat împărăția pe acest pământ”.

 

„Postmilenismul învaţă că un mileniu neliteral (simbolic) a început de la prima venire a lui Hristos, care se va încheia la Cea de-a doua venire a Lui. Perspectiva postmilenismului asupra Creştinismului în istorie este foarte optimistă” [dar cele două războaie mondiale cu cele aproximativ 150 de milioane de victime omenești (soldați și populația civilă de pe întreg  pământul) au zdruncinat din temelii această concepție].

 

*****************************

 

Precizări

 

Atât concepția amilenistă cât și concepția postmilenistă,  au apărut în perioada în care Israelul nu mai exista ca stat din anul 70 d. H.

 

Însă,  reînfințarea statului Israel în anul 1948 a recreat cadrul profetic și istoric în care Domnul Isus Hristos se va întoarce a doua oară pe pământ  pentru a-Și instaura personal Împărăția lui Israel pe pământ.

 

*****************************

 

Opinii greșite

 

Marea eroare a amilenismului și postmilenismului este că elimină pe Israel din planul lui Dumnezeu ca națiune și neagă vehement Impărăția de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus Hristos.

 

Aceste opinii trec în mod evident cu vederea peste discursurile pro-mileniu ale Domnului Isus, ale apostolului Pavel și existenţa profeţiilor escatologice din Vechiul Testament şi Noul Testament (Deuteronom. 4:30; 1Samuel 4:20; Isaia 9:6-7; Daniel 9:24-27; Zaharia 4:9; Fapte 1:3,6-7; 1Corinteni 15:23-24; Apocalipsa 3:21; 20:4).

 

*****************************

 

Argumentele Domnului Isus

 

= = = = = = = = = = = = = 

 

Domnul Isus Hristos afirmă în Evanghelia după Matei 23:37-39 că deşi poporul Israel L-a respins, nevâzand în El pe Mesia, totuşi ei Îl vor mai vedea,  Îl vor accepta și nu-L vor mai respinge la cea de-a doua venire a Sa, profeţită în Zaharia 12:10.

 

Atunci se va împlini pentru tot poporul Israel profeţia din Psalmul 118:26, când toţi vor spune la a doua venire a Domnului Isus: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” inaugurând astfel pe pământ începutul Împărăţiei de o mie de ani, aşa cum a fost profeţită în capitolul 65 din cartea lui Isaia.  

 

Deci,  Împărăţia de o mie de ani ţine încă de viitor şi este o realitate afirmată de Domnul Isus Hristos.

 

Însă, „Împărăţia,  care a început în momentul lucrării publice a Domnului Isus,  nu trebuie confundată cu Biserica,  care a luat ființă în Ziua Cincizecimii!”

 

După Învierea Sa din morți, Domnul Isus Hristos confirmă într-o discuție cu apostolii faptul că Israel se va afla și în viitor în planul lui Dumnezeu ca naţiune.

 

Doctorul Luca în Faptele Apostolilor capitolul 1, versetul 3,  menționează că după înviere Domnul Isus s-a arătat deseori ucenicilor „timp de patruzeci de zile … vorbind cu ei lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu”.

 

Apoi în versetul 6 precizează că apostolii „…L-au întreabat:

 

Doamne, în vremea aceasta ai de gand să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?

 

Răspunsul Domnului Isus  este consemnat în versetul 7:

 

Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”.

 

Prin aceast răspuns Domnul Isus confirmă faptul că a discutat cu ucenicii despre rolul lui Israel ca Naţiune în Planul lui Dumnezeu şi despre rolul lui Israel în Împărăţia de o mie de ani ce va urma sa vină pe pământ (adevăr implicit).

 

Însă, la întrebarea ucenicilor vizând data când urma să fie aşezată Împaraţia lui Israel, Domnul Isus le-a răspuns că nu pot cunoaşte când anume va veni Împaraţia Sa, declanşarea acestui eveniment fiind exclusiv sub autoritatea Tatălui.

 

Prin răspunsul dat apostolilor Domnul Isus Hristos confirmă Dispensaţionalismul Biblic şi rămânerea pe scena „istoriei sacre” a Israelului ca Naţiune în Planul lui Dumnezeu.

 

= = = = = = = = = =

 

Gramatică

 

De remarcat că în Faptele Apostolilor capitolul 1:7 Domnul Isus Hristos vorbeşte de Kairous, „soroacele”, adică de Perioade De Timp (esența dispensaționalismului).

 

În Concordanţa lui Strong numărul cuvântului Kairos, -ou, o, este 2540.

 

În „Dicţionarul grec-român pentru studiul cuvintelor Noului Testament (Arad 1999)”, tradus după Noul Testament grecesc editat de Kurt Aland, Mattew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger şi Allen Wikgren, publicat de Societatea biblică Unită, Suttgart 1983) sensurile cuvântului grec sunt: „o perioadă de timp, vreme (referindu-se la timp), timp (corespunzător, potrivit), prilej, ocazie; oportunitate”.

 

În textul grec cuvântul Kairous este la plural şi nu poate fi tradus sub nicio formă cu „ZIUA”, cum a făcut în anul 1999 International Bible Society în „Noul Testament O traducere în limba română contemporană”.

 

Traducerea nu este îndreptăţită de copiile manuscriselor din limba greacă, ediţiile 1993/4/5/6: The Greek New Testament, edited by Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini, Bruce Metzger Forth Revisied Edition, 1993 United Bible Societes.

 

Acolo se află KAIROUS, plural, nu singular!

 

International Bible Society în „Noul Testament O traducere în limba română contemporană” au făcut lucrul acesta pentru a susține Amilenismul și Postmilenismul.   Prefața la acestă traducere în limba română este semnată de Iosif Țon.

 

= = = = = = = = = =

 

Consecință

 

„Dovezile concludente pentru adevărul unei doctrine sunt în primul rând cele exegetice!”

 

= = = = = = = = = =

 

Argumente

 

În Sfânta Scriptură sunt pasaje care afirmă în mod clar că Împărăția de o mie de ani va fi pe pământ.

 

Luca 1:31-32 … Îngerul Gavril o anunţat-o pe fecioara Maria în legătură cu naşterea lui Mesia:            „El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul tatălui său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia lui nu va avea sfârşit.”

 

Apocalipsa 5:9-10 … ai fost înjunghiat,  şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău,  oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru,  şi ei vor împărăţi pe pământ!”

 

Apocalipsa 20:6 … Vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos,  şi vor împărăţi cu el [cu Hristos] o mie de ani.

 

În Evanghelia după Matei 2:2 descoperim întrebarea magilor: „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor, căci I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.

 

Tot în Evanghelia după Matei 13:37-41 Domnul Isus se prezintă pe Sine ca Împăratul:  

 

“Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului… Sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei…Fiul Omului va trimite îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui… pe cei ce săvârşesc fărădelegea.”

 

= = = = = = = = = =

 

Când „Împărăţia de o mie de ani” va fi instaurată pe pământ, Biserica va fi împreună cu Domnul Isus Hristos la conducerea Împărăţiei. Atunci apostolii vor „judeca” (conduce) cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

 

Alături de Domnul Isus Hristos, Biserica va avea un rol activ, iar Israelul îşi va asuma rolul de „misionar” printre popoarele lumii. Nu vor mai fi doar depozitari ai învăţăturii lui Dumnezeu, ci şi iradiatori ai mesajului evangheliei printre naţiuni.

 

*****************************

 

 Argumentele  apostolului  Pavel

 

= = = = = = = = = = = = = = = 

 

Apostolul Pavel îndrumat de Duhul Sfânt a scris în anul 56 d. H. în „Întâia epistolă către Corinteni” că Israelul este distinct faţă de Biserică şi este în planul lui Dumnezeu ca naţiune.

 

1 Corinteni 10:32 „Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu”.

 

Rezultă din acest verset că până la coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii Dumnezeu a lucrat în timpul istoriei, după căderea omului în păcat, cu două categorii de oameni: mai întâi Patriarhii şi Naţiunile, apoi Israelul şi Naţiunile.

 

Însă, după apariţia Bisericii în ziua Cincizecimii, Dumnezeu a început să lucreze, lucrează şi va mai lucra cu trei categorii de oameni: Israelul, Naţiunile şi Biserica.

 

La întrebarea crucială cu referire la poporul Israel din Romani 11:1 „A lepădat Dumnezeu pe poporul său?” răspunsul magistral al apostolului Pavel care reverberează veacurile este ferm: „NICIDECUM!”

 

În continuare apostolul Pavel demonstrează în Romani 11:25 şi 28 că Israel se află încă în planul lui Dumnezeu ca naţiune, după ce în 1Corinteni 10:32 a declarat categoric că poporul Israel este distinct de Biserică.

 

În anul 57 apostolul Pavel  inspirat de  Duhul Sfânt a scris în Romani 11:25„Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri inţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al Neamurilor”.

 

Iar despre Israelul împietrit apostolul Pavel a scris în versetul 28: „În ce priveşte Evanghelia ei sunt vrăjmaşi, și aceasta spre binele vostru, dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi din pricina părinţilor lor [Avraam, Isaac si Iacov] ”.

 

Deci, Israelul chiar împietrit a rămas întotdeauna în planul lui Dumnezeu ca naţiune.

 

Şi chiar dacă Israel a falimentat în legământul mozaic prin respingerea Domnului Isus ca Mesia,  Israelul are o a doua şansă în viitor în legământul avraamic, legământ necondiţionat, încheiat de Dumnezeu cu Avraam, părintele poporului Israel.

 

Legământul este reconfirmat de Dumnezeu în Epistola lui Pavel către Galateni 3:16-18.

 

= = = = = = = = = =

 

Eroarea fundamentală în interpretarea acestui text din Romani 11:25-28,  care se face de către cei care susțin că Israel n-ar mai fi în planul lui Dumnezeu ca naţiune,  este că aceştia consideră că evreii care L-au acceptat, şi-L vor mai accepta pe Domnul Isus în decursul istoriei ca Mesia, ar fi din rândul celor care au căzut în împietrire.

 

FALS!

 

Apostolul Pavel a precizat: „…O parte din Israel [majoritateaa căzut într-o impietrire,  care va ţinea pâna va intra numărul deplin al neamurilor”.

 

Din rândul acestora nici un evreu nu-L va recunaşte pe Isus din Nazaret ca Mesia.

 

Ei sunt vrăşmaşi deplini ai evangheliei până se va împlini numărul deplin al neamurilor!

 

Evreii,  care în decursul istoriei L-au recunoscut pe Isus din Nazaret ca fiind Mesia,  fac parte din „rămăşiţa” celor care nu ş-au împietrit inima.

 

= = = = = = = = = =

 

Numărul deplin al neamurilor se va împlini în Împărăția de  o mie de ani, pe care o va instaura Domnul Isus Hristos pe pământ:

 

 - după aruncarea Antihristului și  proorocului mincinos în iazul de foc la finalul  luptei de la Armaghedon,

 

 - după legarea lui Satan în Adânc pentru o mie de ani și

 

 - după Judecata de la Tronul Slavei lui Hristos pe pământ!

 

*****************************

 

Scurtă digresiune

 

---------------------

 

Cineva a pus următoarele întrebări (citat motamo):

 

De ce nu a menționat Domnul Isus în timpul vieții lui pe pământ de această mie de ani literală? Că doar venea de la Tatăl și luase parte la tot ce Tatăl Întocmise pentru Început, pentru prezent și pentru viitor.

 

Să fi ascuns Dumnezeu Tatăl de Fiul ceia ce avea În gând să facă la sfârșit de tot?   

 

Nici Ucenicii nu au menționat nimic despre Mia de ani. Să fi ascuns Duhul lui Dumnezeu acest “evaniment” de acești Slujitori ai lui Dumnezeu?

 

Sunt multe de spus cu privire la felul de a Întelege Sfântul Cuvânt. Vă las să meditați la faptul că Domnul Isus nu spune nimic și nici Ucenicii de Mia de ani.”

 

---------------------

 

Răspunsul este următorul:

 

Apostolul Ioan precizează în primul verset de la începutul cărții Apocalipsa că, tot ce a scris în această carte reprezintă „Descoperirea lui Isus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând”.

 

Deci,  chiar  Domnul Isus Hristos (Dumnezeu-Logosul întrupat în Isus din Nazaret) i-a comunicat prin această Descoperire (Revelație) apostolului Ioancifra „o mie” de șase ori în capitolul 20 al cărții Apocalipsa.

 

= = = = = = = = = =

 

Cineva afirma că „Mileniul este menţionat într-un singur capitol al Bibliei, dar numai în acel capitol Dumnezeu îl menţionează de şase ori.  De câte ori ar trebuie să ne spună Dumnezeu un lucru pentru ca noi să luăm aminte”?

 

= = = = = = = = = =

 

De ce Domnul Isus n-a făcut cunoscută cifra „o mie”pe vremea când era cu ucenicii pe pământ?

 

Răspunsul la întrebare este dat de Domnul Isus în  Evanghelia după Ioan 16:12-14

 

„Mai am să vă spun multe lucruri,  dar acum nu le puteţi purta.

 

Când va veni Mângîietorul, duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

 

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.”

 

= = = = = = = = = =

 

Dumnezeu a orânduit înainte de întemeierea lumii ca la finalul secolului I să fie scrisă cartea Apocalipsa de către apostolul Ioan.

 

Dintre toți apostolii care L-au întrebat pe Domnul Isus,

 

- Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?

 

doar apostolul Ioan a avut parte de a cunoaște vremea când va fi  așezată și timpul cât va dura Împărăția pe pământ.

 

Astfel, apostolul Ioan a aflat că Împărația va dura o mie de ani și că va începe după finalul luptei de la Armaghedon, după legarea lui Satan în Adânc și după Judecata de la Tronul Slavei lui Hristos pe pământ.

 

Realitatea este că Dumnezeu descoperă în Sfânta Scriptură în mod progresiv adevărul despre Sine, despre universul creat de El, despre om, despre planul Său privind întreaga omenire, despre vremurile din urmă (escatologice).

 

„Dumnezeu nu a descoperit tot adevarul despre Sine dintr-o dată, ci S-a revelat gradat, pas cu pas, unor oameni diferiţi de-a lungul istoriei (cf. Evrei 1:1)…Revelaţia lui Dumnezeu este progresivă şi culminează în revelaţia privitoare la [Domnul Isus] Cristos [revelație consemnată în Noul Testament].”

 

*****************************

 

 MAREA  ÎNTREBARE

 

= = = = = = = = = =

 

Dacă profeţiile soteriologice s-au împlinit 100%, de ce profețiile escatologice (vremurilor din urmă) nu se vor împlini toate literal?

 

*****************************

 

Discipline pentru interpretarea pasajelor literare

 

Exegeză: Criticism textual, Stilistică, Simbolistică, Semantică, Semiotică

 

 Pentru cei care susțin că pasajele escatologice, cu referire la Israel și la Impărăția de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus Hristos,  au doar caracter metaforic este bine să știe că:

 

Întotdeauna limbajul literar în Biblie,  indiferent de gen (liric, epic, dramaticși de figurile de stil (alegoria, analogia,  antiteza,  comparația,  epitetul,  hiperbola,  imagini artistice și apocaliptice,   metafora,  metonimia, parabola, paradoxul,  personificarea,  prototipul, simbolul, sinecdoca...  ),  conține un adevăr de la Dumnezeu.

 

Adeseori acest adevăr poate fi descoperit doar printr-o exegeză corectă, având la baza studiului traducerea literală a pasajelor din copiile manuscriselor existente de limba ebraică, aramaică pentru Vechiul Testament  și cele de limba greacă pentru Noul Testament.

 

Nu există nici măcar o figură de stil care să nu conțină în mesajul său un adevăr explicit sau de cele mai multe ori implicit.   

 

- Uneori din punct de vedere literar limbajul pasajelor biblice este predominant metaforic,  dar din punct de vedere simbolistic este complex întrucât adeseori imaginile sunt exprimate prin termeni polisemantici (cuvinte cu mai multe înțelesuri).  

 

Fără călăuzirea Duhului Sfânt este dificil de interpretat corect realitățile escatologice, descoperite de Dumnezeu-Logos-ul, întrupat în Isus din Nazaret, profeților din Vechiul Testament, evangheliștilor, apostolului Pavel și altor scriitori biblici din Noul Testament.

 

Astfel,  orice pasaj biblic trebuie interpretat în contextul capitolului și al cărții din care face  parte,  dar și în contextul general al Bibliei,  criteriu valabil pentru orice text din Sfânta Scriptură.

 

*****************************

 

ISTORIE CREȘTINĂ

 

Însă, oricine studiază cronologic premilenismul, amilenismul și  postmilenismul constată că de fapt concepția premilenistă a fost prezisă de Domnul Isus Hristos prin profeți în Vechiul Testament.

 

Apoi premilenismul a fost  afirmat  direct în timpul lucrării Sale de aproximativ trei ani  1/2  pe pământ și reafirmat  după Înălțarea Sa la cer, prin profețiile escatologice ale Domnului Isus din Noul Testament consemnate prin evangheliști,   apostolul Pavel și ceilați scriitori noutestamentari.

 

Ca urmare a învățăturii Domnului Isus Hristos,  Biserica încă de la început  a fost premilenistă în credinţa ei considerând că Apocalipsa 20 se referă la o domnie literală de o mie de ani a Domnului Isus Hristos pe pământ după a doua Sa venire.

 

Mărturie stau în acest sens scrierile literaturii patristice, dar și dovezile interne ale Bibliei.

 

Scrieri precum „Didahiile (circa 100 d. Cr.) și scriitori precum, Clement din Roma (96 sau 97 d. Cr.), Pastorul din Herma (140-150 d. Cr.), Ignaţiu de Antiohia (50-115? d. Cr.), Papias (80-163 d. Cr.), Iustin Martirul (100 d. Cr.), Ireneu (200 d. Cr.), Tertulian (150-225 d. Cr.) şi alte surse ne arată că biserica primară credea în revenirea lui Isus Cristos pentru a-şi instaura personal împărăţia pe pământ.”

 

„În limbajul teologic, învațătura despre existența unei împărății terestre milenare a Domnului Isus se numește și „Chiliasm”, de la termenul „chilios”, „O mie” din limba greacă. Chiliasmul a fost singura tălmăcire predominantă în Biserica primelor două secole.”

 

”Unul dintre exponenții săi au fost Irineu, care a devenit episcop de Gaul în anul 177 și a murit în preajma anului 200. Acest om, socotit drept unul dintre părinții Bisericii, și-a exprimat crezul astfel:

 

(1) După căderea lui Adam în păcat, lumea trebuie să parcurgă o istorie de 6.000 de ani. Această părere și-a bazat-o pe ideea că Dumnezeu lucrează în cicluri de șapte și pe tălmăcirea unor texte ca acelea din Psalmul 90:4; 2 Petru 3:8 si Evrei 4:9;

 

(2) La sfârșitul istoriei lumii actuale se va ridica pe pământ Antichristul.

 

(3) Christos se va arata atunci în slavă și va triumfa asupra tuturor dușmanilor Săi.

 

(4) Christos va instaura pe pământ Domnia Sa de o mie de ani, ca un Sabat care va încheia ciclul de șapte mii de ani al istoriei.

 

(5) Ierusalimul va fi reconstruit și întreg pământul va cunoaște o perioadă de refacere și regenerare fără egal în istorie.

 

(6) Pacea și neprihănirea vor fi cele două coordonate de baza ale domniei lui Christos pe pământ.  

 

(7) După această domnie de o mie de ani a lui Christos, va urma învierea, judecata finală și înnoirea tuturor lucrurilor.  

 

*****************************

 

Logică

 

Conform principiului noncontradicției, din aceste trei concepții:  premilenismul, amilenismul și postmilenismul,  numai o singură concepție poate fi adevărată, restul sunt erori umane ale interpretării  Sfintei Scripturi.

 

Aristotel,   întemeietorul  logicii, spunea că principiul   noncontradicţiei  este   cel   mai  important  dintre    toate    principiile    logice,      pe  care l-a formulat cu aproximativ 350 de ani înainte de naşterea Domnului Isus Hristos.

 

Astfel,  două   enunţuri,   dintre  care  unul  afirmă  şi celălalt  neagă  acelaşi  predicat  despre  acelaşi  subiect, nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.

 

Odată   asumată  sau   trecută  cu  vederea o asemenea   contradicţie duce la imposibilitatea  de  a  mai   deosebi   adevărul   de   fals,   pentru  că  asumând       o   asemenea   contradicţie   drept   premisă   se   poate  demonstra,    în sensul strict al cuvântului, absolut orice.”

 

*****************************

 

Ilustrație

 

Un student declară că profesorul de hermeneutică a susținut un discurs în fața a treizeci de studenți în amfiteatrul facultății de teologie, dar un alt student afirmă că același profesor se afla în aceiași zi și la aceiași oră în vizită la un muzeu.

 

Desigur că ambele enunțuri nu pot fi adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Profesorul nu putea susține un discurs și vizita un muzeu la aceiași oră și în aceiași zi!

 

*****************************

 

Cu alte cuvinte,   două din cele trei concepții nu sunt adevărate,  fiindcă au fost elaborate în baza unei exegeze incorecte aplicată textelor biblice.

 

Însă, criteriile care fac diferența între premilenism, amilenism și postmilenism,  se află scrise în Biblie.

 

Scriptura interpretează Scriptura!

 

*****************************

 

Supoziție

 

Atât concepția amilenistă, cât și cea postmilenistă,  afirmă că va exista doar o singură judecată universală și o singură înviere generală.

 

Consecință

 

Afirmația aceasta Îl contrazice pe Dumnezeu, care prin oameni călăuziți de Duhul Sfânt,   a consemnat în Sfânta Scriptură că au fost și vor fi mai multe judecăți, dar și învieri.

 

*****************************

 

REALITĂȚI BIBLICE

 

             1) În trecut au fost următoarele judecăți:

 

============
- Judecata din Grădina Edenului (Genesa 3:15).

 

Printr-o profeție Dumnezeu a judecat pe Satan (puterea din spatele șarpelui). Judecata lui Dumnezeu a venit prompt peste el, dar cu consecinţe dramatice şi pentru om.

 

Judecata evidenţiază şi faptul că simpla vedere a şarpelui de către oameni va produce un sentiment de repulsie în ei. Imaginea lui le va aduce aminte permanent de tragedia primilor părinţi, Adam şi Eva, din grădina Edenului.

 

În acelaşi timp, oamenii vor fi conştienţi că dincolo de şarpe era influenţa lui Satan. El se va afla în fruntea demonilor şi a celor ce slujesc împărăţia întunericului, luptând împotriva Domnului Isus Hristos, care însă în final îl va învinge. În Apocalipsa 20:2, şarpele este identificat cu Satan.

 

Profeţia din Genesa 3:15 evidenţiază că înainte de victoria finală a Domnului Isus Hristos, va fi o luptă îndelungată între bine şi rău. Dumnezeu a promis înaintea judecării lui Adam şi Eva venirea lui Mesia. Aceasta a fost un exemplu de îndurare a lui Dumnezeu faţă de părinţii omenirii care au căzut în păcat.

 

Și protopărinții omenirii, Adam și Eva, au fost judecați de Dumnezeu. Fiindcă prin aspiraţiile ei, Eva l-a determinat pe Adam să păcătuiască, femeia urma să treacă prin suferinţele naşterii. Deasemenea, femeia a ajuns să fie dependentă de bărbat, în ce priveşte dorinţele ei şi avea sa fie sub autoritatea soţului ei (Geneza 3:16).  

 

Ca urmare a faptului că Adam a ascultat de dorinţa Evei, bărbatul a fost supus unor restricţii şi rigori divine. El urma să-şi câştige existenţa cu trudă şi sudoare din pământul din care fusese luat. Pământul urma să producă spini şi pălămidă, iar la finalul vieţii sale terestre omul urma să se întoarcă în pământ iar duhul să meargă la Dumnezeu (Geneza 3:17-19; Iov 34:14-15; Eclesiastul 12:7; Luca 23:46).   

 

 - Judecata omenirii prin Potop (Genesa 6:7-8; 7:7,21-23).

 

 „Dumnezeu a trimis potopul peste întregul pământ ca un act de judecată asupra locuitorilor pământului, despre care citim că gândurile lor erau îndreptate încontinuu numai spre rău.”

 

- Judecata de la crucea lui Hristos pentru păcatele credinciosului (Ioan 5:24; Romani 5:9; 8:1; 2Corinteni 5:21; Galateni 3:13; Evrei 9:26-28; 10:10,14-17; 1 Petru 2:24; 3:18). „Această judecată se referă la Isus Hristos ca purtător al păcatelor celui credincios, păcate care au fost judecate în Persoana lui Hristos „înălţat” pe cruce. Rezultatul a fost moarte pentru Hristos şi îndreptăţire pentru credincios, care nu va mai putea niciodată să fie pus în primejdie.”

 

                         2) În prezent judecata este reprezentată de:

 

============

 

Judecata zilnică de sine a credinciosului (1 Corinteni 11:31).

 

„Ea nu este atât condamnarea morală de către creştin a căilor sale proprii, ci mai ales a lui însuşi pentru permiterea acestor căi.  Judecata de sine evită disciplinarea.  Dacă judecata de sine este neglijată, atunci Domnul judecă şi rezultatul este disciplinarea, dar niciodată condamnarea.”

 

                        3)  În viitor în Biblie este scris că VOR MAI  EXISTA:

 

- JUDECĂŢI DIFERITE în locuri şi timpuri diferite,

 

                dar este scris că există și

 

- TERMENI DIFERIŢI pentru Scaunul de judecată.

 

= = = = = = = = = =

 

Judecata de răsplătire a credincioşilor  va avea loc la Scaunul lui Hristos                                 

 

                                           - βηματος του χριστου -

 

1Corinteni 9:24-25;   2Cor 5:10;  Luca 14:14; 20:35;

 

1Corinteni 3:10-1; Tesalonicieni 4:16;   Apocalipsa 3:21.

 

        Locul  - în cer, în cetatea Sfântă-Noul Ierusalim 

 

          (Ioan 14:1-3;  Apocalipsa 3:21; 21:2-3).

 

        Timpul - imediat după Răpirea Bisericii (Apocalipsa 19:8).

 

= = = = = = = = = =

 

Judecata evreilor şi neamurilor va avea loc la Scaunul de domnie al slavei Sale

 

-  θρονου δοξης αυτου - (Matei 25:31; Romani 11:26; Matei 25:1-46;

 

Zaharia 14:1,4-5;   Apocalipsa 20:9).

 

         Locul   - pe pământ, după bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa 5:10; 20:4).

 

         Timpul - după şapte ani de la Răpirea Bisericii (Daniel 9:27).

 

Criteriu de judecată va fi modul în care nemurile au manifestat credința în Hristos prin fapte în relațiile cu credincioşii dintre evrei, în timpul Necazului cel Mare. Cei care vor fi găsiți credincioși vor intra în trupuri fizice în Împărăția de o mie de ani, iar restul vor merge în „iazul de foc”. Conform 1Corinteni 6:2 creștinii glorificați vor fi „ asociaţi cu [Domnul Isus] Hristos în exercitarea acestei judecăţi”.

 

„Faptul că cel drept şi cel nedrept sînt încă amestecaţi şi trebuie separaţi după stabilirea împărăţiei lui Hristos pe pămînt, arată că răpirea nu putea să aibă loc în acel timp al venirii lui Hristos pe pămînt, după Necazul cel Mare.”

 

= = = = = = = = = =

 

- Judecata lui Satan și a îngerilor care îl slujesc după ultima revoltă inițiată de Satan împotriva lui Dumnezeu (Apocalipsa 20:7-10; Matei 25:41; 2 Petru 2:4; Iuda 6). Conform 1Corinteni 6:3 creștinii glorificați vor fi „ asociaţi cu [Domnul Isus] Hristos în exercitarea acestei judecăţi”.

 

= = = = = = = = = =

 

Judecata doar a morţilor mari şi mici nemântuiţi din toate timpurile va avea loc la

 

                Scaunul de domnie mare şi alb - θρονον μεγαν λευκον - 

 

                           (Apocalipsa 20:11-15,   Matei 11:21-24)                                                           

 

         Locul   - undeva, unde nu vor mai exista cerurile şi pământul (Apocalipsa 20:11).

 

        Timpul - după finalul Împărăţiei  de o mie de ani (Apocalipsa 20:7-11).

 

******************************

 

În privința judecăților viitoare Biblia afirmă că vor exista mai multe învieri,  iar textul biblic de bază îl reprezintă pasajul din 1 Corinteni 15:20-26.

 

20.  Dar acum,   Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. 21.  Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. 22.  Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa,  toţi vor învia în Hristos;

 

23. dar fiecare la rândul cetei lui.    Hristos este cel dintâi rod;

 

---------------

 

(Între Învierea Domnului Isus Hristos și învierea credincioșilor adormiți în Hristos și îmbrăcarea în nemurire a celor în viață se desfășoară Istoria Bisericii. Această perioadă a început la zece zile după Înălțarea Domnului Isus la cer, la sărbătoarea Cincizecimii din Ierusalim, când a fost întemeiată Biserica de către Domnul Isus prin trimiterea Duhului Sfânt de la Dumnezeu Tatăl în ucenicii Săi, și continuă încă.)

 

---------------

 

23….apoi,  la venirea Lui,  cei ce sunt ai lui Hristos.   

 

---------------

 

(La venirea Domnului Isus Hristos pe norii cerului va avea loc Răpirea Bisericii conform 1Tesalonicieni 4:13-17,   eveniment descris de apostolul Pavel ca fiind  o taină în 1Corinteni 15:51-53.

 

 Odată cu  Răpirea Bisericii începe Ziua Domnului Isus Hristos care se va încheia cu Judecata de la Marele Tron Alb și crearea unui univers nou („un cer nou și un pământ nou”).               

 

Astfel, de la venirea Domnului Isus pe norii cerului și până la momentul când v-a da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl se vor desfășura următoarele evenimente escatologice:

 

1.    Răpirea Bisericii                                         Ioan 14:2-3   1 Tes 4:13-17

 

          Ø     Judecata de răsplătire                     2 Corinteni 5:10; 1 Corinteni 3:10-15;

 

2.    Perioada de 7 ani a Antihristului               Daniel 9:27; 2 Tesalonicieni 2:4,8-12

 

               (Necazul cel Mare)                               Apocalipsa 13:2b

 

3.    Revenirea lui Hristos pe pământ                Apocalipsa 19-20

 

           Ø    Lupta de la Armaghedon                 Apocalipsa 16:16

 

           Ø    Judecata Neamurilor                        Matei 25:32

 

           Ø    Legarea lui Satan                              Apocalipsa 20:1

 

4.     Împărăția de 1000 de ani pe pământ        Apocalipsa 5:10

 

5.     Dezlegarea lui Satan din adânc                  Apocalipsa 20:7

 

6.    Războiul lui Satan împotriva sfinților         Apocalipsa 20:8-9

 

7.    Aruncarea lui Satan în iazul de foc            Apocalipsa 20:10

 

8.    Judecata de la Marele Tron Alb                   Apocalipsa 20:11: 15

 

9.    Un cer nou ș-un pământ nou                       Apocalipsa 21:1).

 

---------------

 

24.  În urmă, va veni sfârşitul, când El va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

 

(La finalul Împărăției de o mie de ani va veni sfârșitul când Domnul Isus va judeca pe toți necredincioșii din toate timpurile, va crea un nou univers,  după care va da pe vecie Împărăţia în mâinile Tatălui.

 

CONCLUZIA este că Împărăția de o mie de ani, clădită și condusă de Domnul Isus, CONTINUĂ sub conducerea lui Dumnezeu Tatăl, și în acest sens ÎMPĂRĂȚIA este și RĂMÂNE  VEȘNICĂ, iar Domnul Isus va fi coregent cu Dumnezeu Tatăl,  conform  Apocalipsa 3:21; 21:22-23.)

 

---------------

 

25. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

 

26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

 

„Apostolul Pavel foloseşte adverbele „epeita”= după aceea  nr. Strong 1899) (v. 23) şi „eita”= pe urmă sau după aceea nr. Strong 1534) (v. 24),  care indica o succesiune temporală.

 

Pentru a indica evenimente concomitente el putea sa folosească adverbul „tote”,  dar nu a făcut acest lucru.”

 

În sprijinul acestei afirmații stau mărturie și termenii în limba greacă pentru învierea spirituală şi învierea în trup, care NU sunt termeni interschimbabili.

 

*****************************

 

Minuni

 

ÎNVIERI ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ

 

                   
                        1) „ Învierea trupului (readucerea la viață) 

 

 ============
În Vechiul Testament sunt relatate minuni despre morți care au fost readuși la viață în aceleași trupuri (2 Împărați 4:32-35; 13:21). Elisei l-a readus la viață pe fiul Sunamitei, iar omul care murise și a fost aruncat în mormânt peste „oasele lui Elisei…a înviat și s-a sculat pe picoare”.

 

Iar în Noul Testament este scris că Domnul Isus a readus la viață pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain și pe Lazăr (Matei 9:25; Luca 7:15; Ioan 11:43-44).   

 

În Evanghelia după Matei 27:52-53 este scris că după învierea Domnului Isus „multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat... au intrat în Sfânta cetate, şi s-au arătat multora”.

 

Apostolul Petru a readus-o la viață pe Tabita din Iope, iar apostolul Pavel l-a readus la viață pe Eutih din Troa (Faptele Apostolilor 9:36-41; 20:9-10).

 

Toți cei care au fost readuși la viață din moarte, totuși, după un anumit timp au murit.

 

= = = = = = = = = =

 

Mântuitorul nostru le-a făcut cunoscut ucenicilor săi (inclusiv femeilor Luca 24:1-8), Învierea Sa a treia zi după răstignirea și moartea Sa pe cruce (Matei 17:23; Marcu 10:34; Luca 9.22; 18:33; Ioan 10:18).   

 

= = = = = = = = = =

 


                        1)  Învierea spirituală 

 

============

 

 Învierea spirituală indică faptul că oamenii vii, însă morţi din punct de vedere spiritual, vin la viaţă la chemarea Domnului Isus Hristos prin credinţa în jertfa Sa (Ioan 5:25). În acel moment al credinței autentice, primită de credincios prin auzirea mesajului Evangheliei (Romani 10:  17), Domnul Isus Hristos trimite Duhul Sfânt de la Dumnezeu Tatăl în duhul omului, regenerând duhul omului în care  Dumnezeu-Duhul Sfânt alege să-I fie reședință permanentă.

 

= = = = = = = = = =

 

Ordinea învierilor celor glorificați

 

 1) Învierea Domnului Isus Hristos

 

„Deși alții au înviat dintre cei morți înaintea [Domnului Isus], Εl a fost primul care a înviat din mormânt cu un corp care n-a mai fost supus morții [cum s-a întâmplat cu cei care au fost readuși la viață din moarte] (Romani 6:9; Apocalipsa 1:18).

 

Învierea Sa este prima dintre cele care vor veni (1Corinteni15:23).”

 

= = = = = = = = = =

 


2) Învierea credincioșilor „în Hristos”

 

- Învierea celor adormiți în Hristos din perioada Bisericii și glorificarea credincioșilor în Hristos care vor fi în viață la venirea Domnului Isus Hristos pe norii cerului pentru Răpirea Bisericii (1Tesalonicieni 4:16).  

 


- Învierea și glorificarea (în timpul Necazului cel Mare) a celor doi martori(care pot fi Enoh și Ilie) care vor fi omorâți „în piața cetății celei mari” și ridicați apoi la cer sub privirile îngrozite ale celor care-i vor vedea (Apocalipsa 11:3-12).  

 

- Învierea credincioșilor morți din Vechiul Testament pentru răsplătire(Daniel 12:2), după Necazul cel Mare la a doua venire A Domnului Isus.   

 

- Învierea martirilor din Necazul cel Mare pentru răsplătire (Apocalipsa 20:4-6) după Necazul cel Mare la a doua venire a Domnului Isus.  Vor domni împreună cu Domnul Isus în Împărăția de o mie de ani.

 

Aceste Învieri ale sfinţilor din toate epocile constituie prima înviere(Apocalipsa 20:6),  învierea pentru viaţă (Ioan 5:29) sau învierea celor drepţi(Luca 14:14).”

 

= = = = = = = = = =

 


Ultima înviere va fi pentru condamnare

 

Învierea morţilor, mari şi mici, a tuturor necredincioșilor din toate timpurile, pentru judecata de la Marele Tron Alb.  Învierea aceasta reprezintă a doua înviere și este pentru condamnare la „iazul de foc” (Apocalipsa 20:5a, 15; Luca14:13-14; Ioan 5:28-29).  

 

*****************************

 

Epilog

 

Negarea Împărăției de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus Hristos Îi scade demnitatea și-I afectează oficiul de Profet. Acesta este pericolul mare.

 

Negarea Împărăției de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus Hristos înseamnă negarea omniscienței și omnipotenței Mântuitorului nostru de a împlini profețiile și planul său cu poporul Israel și cu națiunile lumii.

 

= = = = = = = = = =

 

În Apocalipsa 22:6 este scris ... . Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând.

 

În 1Petru 1:10-11 este scris că Dumnezeul duhurilor proorocilor este Domnul Isus Hristos:

 

 Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.  Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.”

 

Deci, în toți profeții se afla Duhul lui Hristos când prezentau mesaje profetice poporului Israel și nu numai.

 

= = = = = = = = = =

 

Apostolul Pavel,  călăuzit de Duhul Sfânt,  a scris despre Domnul Isus în Coloseni 1:16-17; 2:8 -10

 

„...  prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri.

 

Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

 

El este mai înainte de toate lucrurile,  şi toate se ţin prin El” [gravitația, pe care savanții nu o pot exprima în formule, nu este altceva decât puterea Domnului Isus Hristos de a susține Universul creat de El Însuși ].

 

= = = = = = = = = =

 

Astăzi mulți creștini cunosc faptul că toate filzofiile omeneşti sunt în esenţa lor porţi de scăpare de sub  autoritatea lui Dumnezeu şi de ignorare intenţionată a valorilor spiritual-morale divine în intergritatea lor.

 

Apostolul Pavel a avertizat în acest sens pe toți creștinii, din toate vremurile:

 

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor,  după învăţăturile începătoare ale lumii,  şi nu după Hristos.

 

Fiindcă în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.

 

Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

 

= = = = = = = = = =

 

Dobrescu Victor 

Vă mulțumim din suflet, frate bine documentat, școlit și hotărât că ați luat în mână această lucrare de care mă gândeam uneori să mă apuc eu....Este mult mai convingător un pastor, decât o femeie, chiar dacă dețineam și eu aceste informații. Sunt recunoscătoare Domnului pentru cum ați pus problema și vă mulțumim pentru efort.
Adăugat în 08/05/2019 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 140
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni