The Book of Haggai

Autor: Dorina Madaras | Album: fara album | Tematica: Cărțile bibliei
Resursa adaugata de Dorina1980 in 25/02/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

HAGAI SAU AGHEU
Hagai 1:1 În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a şasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel:
Hagai 1:2 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Poporul acesta zice: «N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!»’”
Hagai 1:3 De aceea cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
Hagai 1:4 „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?”
Hagai 1:5 Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Hagai 1:6 Semănaţi mult şi strângeţi puţin; mâncaţi şi tot nu vă săturaţi; beţi şi tot nu vă potoliţi setea; vă îmbrăcaţi şi tot nu vă este cald şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”
Hagai 1:7 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Hagai 1:8 Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit”, zice Domnul.
Hagai 1:9 „Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?”, zice Domnul oştirilor. „Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
Hagai 1:10 De aceea cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele.
Hagai 1:11 Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.”
Hagai 1:12 Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele prorocului Hagai, fiindcă Domnul Dumnezeul lor îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
Hagai 1:13 Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sunt cu voi, zice Domnul.”
Hagai 1:14 Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor,
Hagai 1:15 în ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Darius.
Slava celui de-al doilea Templu
Hagai 2:1 În a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
Hagai 2:2 „Vorbeşte lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi rămăşiţei poporului şi spune-le:
Hagai 2:3 ‘Cine a mai rămas între voi din cei ce au văzut Casa aceasta în slava ei dintâi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?
Hagai 2:4 Acum fii tare, Zorobabel!’, zice Domnul. ‘Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară’, zice Domnul, ‘şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi’, zice Domnul oştirilor.
Hagai 2:5 ‘Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi când aţi ieşit din Egipt şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi!’
Hagai 2:6 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Încă puţină vreme şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul;
Hagai 2:7 voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni şi voi umple de slavă Casa aceasta’, zice Domnul oştirilor.
Hagai 2:8 ‘Al Meu este argintul şi al Meu este aurul’, zice Domnul oştirilor.
Hagai 2:9 ‘Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi’, zice Domnul oştirilor, ‘şi în locul acesta voi da pacea’, zice Domnul oştirilor.”
Binecuvântarea făgăduită
Hagai 2:10 În a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
Hagai 2:11 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Pune preoţilor următoarea întrebare asupra Legii:
Hagai 2:12 «Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfinţită şi atinge cu haina lui pâine, bucate fierte, vin, untdelemn sau o mâncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfinţite?»’” Preoţii au răspuns: „Nu!”
Hagai 2:13 Şi Hagai a zis: „Dacă se atinge cineva spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare?” Preoţii au răspuns: „Vor fi spurcate.”
Hagai 2:14 Atunci, Hagai, luând iarăşi cuvântul, a zis: „‘Tot aşa este şi poporul acesta, tot aşa este şi neamul acesta înaintea Mea’, zice Domnul, ‘aşa sunt toate lucrările mâinilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă este spurcat!
Hagai 2:15 Uitaţi-vă dar cu băgare de seamă la cele ce s-au întâmplat până în ziua de azi, până să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului!
Hagai 2:16 Atunci când veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decât zece; când veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decât douăzeci!
Hagai 2:17 V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine’, zice Domnul.
Hagai 2:18 ‘Uitaţi-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi, până în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele!
Hagai 2:19 Mai era sămânţă în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, nici măslinul n-au mai adus nimic. Dar, din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.’”
Nimicirea vrăjmaşilor şi înălţarea lui Zorobabel
Hagai 2:20 Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii, astfel:
Hagai 2:21 „Vorbeşte lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, şi spune: ‘Voi clătina cerurile şi pământul;
Hagai 2:22 voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ şi unul va pieri ucis de sabia altuia.
Hagai 2:23 În ziua aceea’, zice Domnul oştirilor, ‘pe tine, Zorobabele, fiul lui Şealtiel, robul Meu’, zice Domnul, ‘te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete, căci Eu te-am ales’, zice Domnul oştirilor.”

Pressures , demands, expectations, and tasks push in from all sides and assault our schedules. Do this! Be there! Finish that! Call them! Everyone seems to want something from us—family, friends, employer, school, church. Soon we have little left to give as we run out of energy and time. We find ourselves rushing through life, attending to the necessary, the immediate, and the urgent. The important is all too often left in the dust. Our problem is not the volume of demands or lack of scheduling skills, but values—what is truly important to us.

Our values and priorities are reflected in how we use our resources—time, money, strength, and talent. Often our actions contradict our words. We say God is number one, but then we relegate Him to a lesser number on our “to do” lists.

Twenty-five centuries ago, a voice was heard, calling men and women to the right priorities. Prophet Haggai knew what was important and what had to be done, and he challenged God’s people to respond.

In 586 B.C., the armies of Babylon had destroyed the temple in Jerusalem—God’s House, the symbol of His presence. In 538 B.C. King Cyrus decreed that Jews could return to their beloved city and rebuild the temple, so they travelled to Jerusalem and began the work. But then they forgot their purpose and lost their priorities, as opposition and apathy brought the work to a standstill (Ezra 4:4-5). Then Haggai spoke, calling them back to God’s values: “Has the time come for you yourselves to dwell in your panelled houses whilst this House lies in ruins?”(1:4). The people were more concerned with their own needs than with doing God’s will, and, as a result, they suffered. Then Haggai called them to action: “Thus says the LORD of hosts: 'Look cautiously to your ways! Go up to the mountains and bring wood and build the House! I will take pleasure in it and be glorified,’ says the LORD”(1:7-8). And God’s message through His servant Haggai became the catalyst for finishing the work.

Although Haggai is a small book, it is filled with challenges and promises, reminding us of God’s claim on our lives and our priorities. As we read the Book of Haggai, imagine him walking the streets and alleys of Jerusalem, urging the people to get back to doing God’s work. We too must listen to Haggai speaking to us, urging us to re-order our priorities in accordance with God’s will. What has God told us to do? Put ALL else aside and seek & obey Him. AMEN!

➡THE BLUEPRINT

1.) The call to rebuild the temple (1:1–15)

2.) Encouragement to complete the temple (2:1–23)

When the exiles first returned from Babylon, they set about rebuilding the temple right away. Although they began with the right attitudes, they slipped back into wrong behavior, and the work came to a standstill. We need to be on guard to keep our priorities straight! We MUST remain active in our service to God and continue to put first thing first, Jesus Christ above ALL!

➡MEGATHEMES

*Right Priorities

EXPLANATION: God had given the Jews the assignment to finish the temple in Jerusalem when they returned from captivity. After 15 years, they still had not completed it. They were more concerned about building their own homes than finishing God’s work. God spoke through prophet Haggai and told them to get their priorities straight.

IMPORTANCE: It is easy to make other priorities more important than doing God’s work. But God wants us to follow through and build up His Kingdom. Don’t stop and don’t make excuses! We must set our heart on what is right and do it! We must get our priorities straight!!

*God’s Encouragement

EXPLANATION: Prophet Haggai encouraged the people as they worked. He assured them of the divine presence of the Holy Spirit and of final victory, and instilled in them the hope that the Messiah would reign.

IMPORTANCE: If God gives us a task, we must not be afraid to get started. His resources are infinite! God will help us complete it by giving us encouragement from others along the way.