Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Usa cea stramta
Autor: Ciprian Muresan  |  Album: Evanghelia lui Isus Hristos  |  Tematica: Evanghelizare
Resursa adaugata de MihailCiprianMuresan in 21/11/2016
    12345678910 0/10 X
Referințe

Textul de baza este din Luca 13:22-30

Subiectul principal- Imparatia lui Dumnezeu

Tema principala- Usa cea stramta - Isus Hristos

Aplicatia practica: difera de la persoana la persoana ca si alegere, dar ca si motivatie este aceiasi pentru toata omenirea: "Nevoiti-va sa intrati  pe usa cea stramta"

Vestea cea buna este ca avem de a face cu :

- O imparatie care dainuieste si va dainui - Imparatia lui Dumnezeu.

- O usa stramta care este inca deschisa si aceasta usa este Isus Hristos.

Provocari: - Intrarea pe aceasta usa stramta.

Realizari: la masa in Imparatia lui Dumnezeu.

Regrete: ajunsi prea tarziu, ajunsi nepregatiti pentru un asa deznodamant.

 Umbland prin... si calatorind spre.......
Umbland prin sate, ...dar in acelasi timp calatorind spre Ierusalim.

Misiunea era si de a umbla prin...si de a calatori spre....in acelasi timp. Ex.Ps 84:6,7: Umbland prin valea plangeri, dar mergand inspre Sion...

Umblarea lui Isus nu impiedica calatoria inspre Ierusalim, ci doar o mai prelungea, umbland Isus  isi amana clipa sosiri in Ierusalim.

Doua lucruri de baza trebuie sa existe in viata omului: a umbla cu rost si a calatori spre o tinta.

Umblarea lui Isus era strans legata de  viziunea Lui. Calatoria lui Isus era  strans legata de misiunea Lui, si era dovedita de umblarea Lui. Caci de multe ori zicem si noi ca calatorim spre Noul Ierusalim, dar prin umblarea noastra nu se vede acest lucru. Zice Pavel Colosenilor in 3 capitol, daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, se va vedea asta in umblarea voastra, dar si in gandirea voastra. Enoh a umblat cu Dumnezeu, iar aceasta umblare i-a pecetluit calatoria dincolo de timp si spatiu.

Umblarea iti desconspira  in ce fel de calatorie este angrenat. Este important acest amanunt, umblarea si calatoria. De aici trebuie sa inceapa cercetarea noastra in dreptul nostru. De ce ? Conteaza? Pai daca ne uitam  pe text in jos, o sa vedem ca tocmai aceste doua lucruri fac diferenta si in dreptul celorlalti oameni.

Calatoria mesianica. Intr-o astfel de calatorie unde umblarea desavarseste si pecetluieste calatoria se vad si roadele. In aceasta calatorie, s-a deschis prin aceasta umblare a Mantuitorului o cale.

Vederea oamenilor sa stiti ca nu era tulbure, vedeau ca s-a deschis o cale, dar problema era  priceperea oamenilor  despre ce insemna calea mantuirii. Si oameni  au inceput sa o vada, sa o priceapa intr-un anume fel, dar au inceput sa aibe si intrebari legate de aceasta cale. Si intrebarea lor nu era daca ei  erau pe aceasta cale, sau cum ei ar putea sa ajunga pe aceasta cale, dar ceea ce ii framanta pe ei era daca erau putini ceice erau pe aceasta cale. Adica daca se poate vrem un numar. Dar dupa cum au pus intrebarea, in mintea lor prelucrandu-se lucrurile cu privire la aceasta cale, au ajuns la o concluzie zdrobitoare, care realmente ii framanta, si anume ca nu multi sunt cei ce vor fi pe aceasta cale, deaceea ei  vin si cer o comfirmare la banuiala lor? Oare putini sunt cei ce sunt pe calea mantuiri? v 23. Ni se pare o cale grea, asa ca nu credem ca multi  se vor grabi sa apuce pe ea, si nici multi nu se vor grabi sa se aproprie de ea, deaceea oare putini sunt ceice sunt acuma pe aceasta cale?

Matematica evreiasca. O problema cu o singura necunoscuta. Putini sunt ei oare ? Dramele din bisericile noastre. Tot despre alti ne batem capul, cand nici despre noi nu este sigur nimic.

Calea mantuiri. O oferta usor de refuzat, dar care totusi greu de obtinut. O refuzi usor, dar nu la fel de usor  poti sa si umbli pe ea, si nici la fel de usor nu poti ajunge la ea. Exista ceva pe aceasta cale ce lasa in urma asteptarile celor ce se gandesc la ea sau se pregatesc sa intre pe ea? Te astepti ca atat intrarea cat si calatoria pe aceasta cale sa fie asa in voia inimi si a placerilor tale?

Raspunsul evreiesc, sau mai bine zis raspunsul Dumnezeiesc la problema evreiasca a fost mai degraba o provocare, o solutie la nevoile reale ale lor, dar si o misiune mai usor sau greu de realizat: Nevoiti-va sa intrati pe usa cea  stramta. Caci multi vor cauta sa  intre si nu vor putea...v24.

Ce voia Isus sa le spuna direct prin aceste cuvinte? Era oare acesta raspunsul mult asteptat de ei? Acuma care era prioritara, o nevoie sau alta?

Nevoia de a cunoaste sau nevoia de a face? Exista o lupta contra timp tocmai aparuta in ceasul cand nevoia de a face era impiedicata de nevoia de a cunoaste. Ce nevoi crezi ca exista azi in viata ta? Unde ai mai mari lipsuri? In care dintre nevoi? Unde erau lipsurile la ei? Stiau ei despre nevoia reala, fiindca  framantarea lor era alta?

Ce voia Isus sa le arate urgent? Ca inainte de a exista o cale a mantuiri,  exista o usa, si ea este stramta. Ei vorbeau de cale, dar nu stiau nimic de usa cea stramta. Oare sa fie asa si astazi? Sa se predice oare si astazi de la amvoane sau pe stadioane de o cale a mantuiri, dar fara ca totusi sa se vorbeasca  mai intai despre usa cea stramta care  te lasa sa intri mai intai pe aceasta cale?.

Nevoi ca si  raspunsuri la nevoi. La framantarea evreiasca daca oare putini sunt pe cale( v 23), vine si realitatea Dumnezeiasca ca multi vor cauta sa intre pe cale, si nu vor putea( v 24). Deci problema evreiasca nu s-a rezolvat, desi s-a  oferit solutia printr-o provocare.

Defapt nu era o problema mica, dar nici una care pute fi lasata nerezolvata, si nici macar de a fi amanata rezolvarea ei. Isus ii duce in adancimile Lui. Iar adancimile Dumnezeiesti trec cu mult peste adancimile omenesti.

Tocmai s-a declansat o situatie de criza . O usa care se va inchide. O usa cu Stapan.. In fata unei usi si totusi afara. In fata unei sanse si totusi departe de ea. In fata vietii vesnice si totusi prea tarziu.

Exista un prea tarziu, pentru ca a exista si un mai devreme , dar nu a existat o hotarare, o schimbare si o umblare. Vor exista doruri si ganduri  pentru vesnicie dar prea tarziu. Aceasta criza nu este o criza care se va intinde pe 7 anii, si nici pe 14 anii, si nici pe 80 de anii, ci pe o vesnicie. Deaceea zice la Evrei : Sa luam dar bine seama, ca atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul din voi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu.. Evrei 4:1

Probabil ca inca la aceasta ora in care scriu aceste randuri nu este prea tarziu.

Uitati cum va arata  imaginea in fata multora sositi prea tarziu. Imagine incepe cu v 24, vor cauta sa intre si nu vor putea. Usa va fi inchisa  de Stapanul usii. In usa se va bate, si se vor face rugaciuni fierbinti in fata acestei usi, la care se va primi un raspuns rece: Nu stiu de unde sunteti. v25. Apoi cei mai multi isi vor dezvalui identitatea in fata usii inchise.

O identitate fara Hristos nu  te va ajuta. Indentitate marcata de doua nevoi umane de moment, nevoi firesti de-o clipa mai degraba decat  noi hotarari pentru o viata de dincolo de moment. Si au ajuns ca prin mancare si bautura, norodul sa piarda sansa de a trai.

" Doamne deschide-ne" v25- Cand El inchide nimeni nu mai poate deschide. Ajunsi tarziu, cerand prea tarziu, atata timp nepasatori fata de o mantuire asa de mare., dorinte ne mai ascultate.

Imagine de om nehotarat, de om care nu se nevoieste sa intre pe usa cea stramta. Evanghelia adusa de Isus a dat sanse egale tuturor. Unii s-au nevoi sa intre pe usa cea stramta, iar ceilalti, cei mai multi au ramas in continuare la mesele lor, mancand, band si ascultand totusi de acolo , de pe margine chemarea, ascultand prorpovaduirea, dat niciodata neluand o hotarare priceputa si inteleapta. Au lasat totul pe mai tarziu.

Lucrand faradelegea. V27.- Lucratori ai faradelegii. Iar desi nu este expusa vreo stare de faradelege in acest text, ci doar aceste stari de satisfacere a nevoilor umane, trupesti, de a manca si a bea, Isus arata ca factorul care a dus la respingerea lor vesnica nu a fost pozitia de unde ei ascultau Evanghelia ci mai degraba starea din care ei ascultau Evanghelia. Ei erau lucratori ai faradelegii.

In ce adancime a a intunerecului a ajuns sa fie propovaduita Evanghelia? Ce credeti? In acele uliti, unde la masa stateau lucratori ai faradelegii si mancau, si beau, iar pe strazi stateau norodul infometat dupa nadejde, dupa viata, dupa mantuire.

In ulitele noastre, adica ei erau stapani ai ulitelor, stapani ai meselor, stapani ai momentului, dar nu si stapani ai vesniciei.

Mantuirea este sansa de a trai vesnic care trece si pe la masa ta, si pe ulita ta, si prin casa ta, asa cum a trecut si prin casa lui Corneliu, si a atator  oameni, ai lui Naaman de pilda.. Evanghelia schimba viata omului, daca omul se lasa schimbat, dar Evanghelia nu forteaza pe nimeni sa o accepte. Defapt putem zice ca avem de a face cu profilul de om care se marturiseste pe jumatate. Noi am mancat si am baut, si Isus nu i-a contrazis, asa era, Isus doar i-a completat zicand:, dar ati lucrat faradelegea, sunteti niste lucratori ai faradelegii. v 27.

Imaginea de contact nu este totuna cu imaginea de profil.

O noua stare care va incepe prin toate simtirile omului. Stari declansate emotiv, plansul, scrasnirea dintilor, simturi firesti: vederea.

  Plansul si scrasnirea dintilor. Amintiri de ale sfintilor nu ajuta, daca tu nu devi un sfant. Amintirea ca candva ai auzit si ai vazut nu ajuta daca asta nu te-a schimbat. Plansul nu intotdeauna ajuta. Acuma ajuta, dar va fi un prea tarziu si pentru plans, deaceea si Solomon zicea ca pana cand si "plansul isi are vremea lui "Eclesiastul 3:4. Exista totusi si un plans  trecut de vremea lui.

Veti vedea pe Avraam, pe Isaac si pe Iacov, veti vedea prorocii, v 28

Veti vedea Imparatia lui Dumnezeu v 29.

Fagaduinte de care  ai parte dar de care nu o sa te poti bucura niciodata. Sa ajungi sa vezi Imparatia lui Dumnezeu dar sa nu mai poti face nimic ca sa intri in ea. Sa ajungi sa iti vezi tatal, mama, fratiii, acolo in Imparatie si tu sa nu poti face nimic ca sa intri . Lasat fara putere, lasat fara nadejde, lasat fara viata, lasat sa plangi, lasat sa fi chinuit.

Daca a reusit sa va starneasca interesul macar, daca nu chiar si nevoia de a o cauta si a o gasi, oare unde este aceasta usa stramta?

Intre rasarit si apus, si intre miazazi si miazanoapte, sta in mijlocul tuturor popoareleor, natiunilor, puterilor, sta inca Usa cea stramta care este Isus Hristos Domnul.

Daca regional vorbind cand aceasta usa a trecut prin ulitele lor, pe langa mesele lor, umbland prin satele lor, si calatorind spre Ierusalim, si daca totusi nu multi s-au grabit sa se nevoiasca sa intre pe ea, totusi la nivel global  cand aceasta usa a fost deschisa si pentru cei de la nord, si sud, est si vest ca cu aceiasi fel de chemare si cu aceleasi fel de randuieli, Isus a marturisit zicand ca rodul acestei dechideri ai acestei usii va fi incununat cu un mare seceris.

Pentru toti aceiasi masa. Masa din Imparatia lui Dumnezeu, o masa unde  vom vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov, si pe totii prorocii ( inseamna ca nu este doar un proroc, vor fi multi), Iar la masa linga  parinti credintei  mai intai se pare ca vor sta prorociii , si apoi noi restul, care ne-am nevoit ca sa intram pe Usa cea stramta.

Muresan Ciprian

20 Noiembrie 2016, Irlanda.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1998
  • Export PDF: 5
Opțiuni