Daruri de putere.
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 02/07/2011
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Daruri de putere

Daruri de putere

1 Cor. 12:1-11

„În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.

Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.

Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.

Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, pein acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.”

Tema aceasta a darurilor pe care Dumnezeu le dă cu mână largă credincioşilor, prin puterea Duhului Sfânt, nu este o temă nouă. Despre darurile lui Dumnezeu a vorbit apostolul Pavel corintenilor, aşa cum am văzut şi în textul citit, dar şi efesenilor, cap. 4:8, ...”S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor credincioşi”.

Apoi, Pavel, i-a vorbit lui Timotei, 2:5-6 „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele”

Din textul acesta, observăm că Timotei a primit darul lui Dumnezeu, prin punerea mâinilor lui Pavel peste el.

În Evrei 6:4 apostolul vorbeşte de asemenea despre darurile lui Dumnezeu.

Şi Iacov vorbeşte despre darurile lui Dumnezeu şi spune în capitolul 1:17 „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, adică de la Dumnezeu.”

Nici nu ar putea fi altfel; pentru că Dumnezeu nu poate da daruri care nu sunt bune şi nu sunt desăvârşite.

Dumnezeu nu poate da daruri rele copiilor Săi!

La 1 Petru 4:10, apostolul spune, vorbind despre daruri: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”

În aceste cuvinte, Domnul ne învaţă că darurile duhovniceşti nu sunt date ca un credincios să facă ce voieşte cu ele, nu sunt date pentru folos personal ci sunt date spre folosul altora.

Şi pentru că tema aceasta este o temă de actualitate. Spun cu toată răspunderea, că nici nu se învecheşte şi nici nu se modernizează aşa cum nici credinţa nu se învecheşte şi nu se modernizează, de aceea, Duhul Sfânt vrea să ne vorbească şi să ne înveţe şi pe noi, astăzi despre darurile pe care le împarte după cum voieşte El, spunând în versetul 1: „În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.”

De ce trebuie să fim încunoştinţaţi şi de ce trebuie să ştim bine ce înseamnă dar duhovnicesc şi cum lucrează Dumnezeu prin darurile duhovniceşti?

Pentru ca nu cumva în neştiinţa noastră, nu cumva în zelul nostru, sau în îndrăzneala noastră, să facem Numele Domnului Isus Cristos de ruşine.

Nu vă miraţi că spun faptul, că foarte uşor poţi face Numele Domnului de batjocură, vorbind în Numele Lui când nu te-a mandatat să faci lucrul acesta. Spre exemplu să prooroceşti în Numele Lui când Domnul nu ţi-a spus să faci lucrul acesta, apoi, punându-ţi mâinile peste un suflet în Numele Domnului, sau făcând promisiuni în Numele Lui, fără să fi primit înştiinţare de la Domnul pentru toate aceste lucruri.

Astăzi Duhul Sfânt zice: nu fiţi în necunoştinţă în ce priveşte darurile duhovniceşti.”

Pentru că una din dorinţele arzătoare ale Duhului Sfânt, este aceea de a-L onora pe Domnul Isus Cristos, în totul şi în toate, de aceea ne învaţă să cercetăm Cuvântul sfânt şi să fim foarte atenţi cu darurile primite de sus şi să nu luăm cu uşurinţă lucrarea lui Dumnezeu.

Ştiind că toate darurile Duhului Sfânt, cu excepţia darului vorbirii în alte limbi, sunt date credincioşilor, nu spre folosul lor, ci spre folosul altora. Versetul 7:b, apostolul ne îndeamnă să slujim prin darurile primite, în dragoste şi smerenie.

În lecţia trecută ni s-a vorbit despre prima grupă de daruri prezentată de apostol şi anume:

Despre darul vorbirii despre înţelepciune,

despre darul credinţei şi despre darul cunoştinţei.

Astăzi, prin harul lui Dumnezeu, vom vorbi despre darul tămăduirilor, despre darul minunilor, şi despre darul proorociilor.

Aceste daruri sunt numite în Biserica Domnului, daruri de putere, sau daruri prin care Dumnezeu îşi proslăveşte Numele.

Toate, însă, împreună sunt daruri care vin prin puterea Duhului Sfânt, şi sunt date credincioşilor, după buna voie a lui Dumnezeu, spre zidirea, sfătuirea şi creşterea Bisericii, în chip armonios şi sănătos, până la plinătatea staturii Mirelui ceresc.

Prin darurile duhovniceşti, Domnul Isus Cristos, Cel ce este Capul Bisericii, ne ajută să vedem cu ochii noştri, să auzim cu urechile noastre şi să înţelegem clar, faptul că El este în mijlocul Poporului căruia îi poartă de grijă şi-i pasă de starea sufletească şi trupească a fiecărui mădular al „Trupului” Său în parte.

Pavel, nu clasifică darurile aşa cum le grupăm noi astăzi, pentru că ele sunt toate daruri deosebite care lucrează spre folosul bisericii şi sunt date de unul şi acelaşi Duh Sfânt.

Unul de pildă are nevoie de înţelepciune, şi Duhul Sfânt îi vorbeşte despre înţelepciune prin vasul pe care El, Duhul îl alege.

Altul are nevoie de cunoştinţă despre lucrurile de sus. Despre Împărăţia lui Dumnezeu pe care, fără o descoperire divină nu o înţelege.

Altul are nevoie de credinţă.

Altul are nevoie de vindecare.

Altul are nevoie de sfătuire, de îmbărbătare.

Altul are nevoie să vadă minuni, cu ochii lui pentru a crede în Dumnezeul cel Adevărat.

Eu cunosc oameni care au cerut un semn de la Dumnzeu pentru ca să se întoarcă la El.

Chiar şi în vechime oamenii au cerut semne de la Dumnezeu.

Spre exemlpu Ghedeon a cerut un semn de la Dumnezeu în Judecători 6:17: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti”, el a cerut o minune ca să fie sigur că Domnul îi vorbeşte.

Pentru toate nevoile, Dumnezeu, dă daruri pe care le transmite celor în nevoie prin vasele de care se foloseşte, aşa cum voieşte El.

Vreau să vă dau un exemplu :

Cine are nevoie de darul vindecărilor?

Cei sănătoşi?

Nu! Cei bolnavi au nevoie de acest dar.

De aceea putem spune că fiecare vindecare se face printr-un dar special care nu este dat persoanei care lucrează cu darul, ci prin acea persoană, prin acel credincios, ales de Dumnezeu, darul, este dat bolnavului, care primeşte vindecarea. Astfel că în final Dumnezeu primeşte toată slava, cinstea şi mulţumirea, pentru că El este cel ce vindecă.

În Faptele apostolilor 4:29-30 Cuvântul Domnului spune: „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt Isus.”

Dumnezeu îşi manifesta darurile Duhovniceşti prin apostoli, dar Cel ce tămăduia, Cel ce săvârşea minunile era Domnul Isus Cristos.

Către El trebuia să se înalţe toată slava, toată cinstea şi toată mulţumirea. Nu către apostoli şi nu către cei prin care lucrează Domnul.

Când Peru îi spune ologului de la poarta frumoasă, conform Faptelor Apostolilor 3:6, „...argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau. În Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” Acest „ce am îţi dau”, înseamnă că Duhul Sfânt i-a dat lui Petru un dar special de vindecare pentru acel olog.

Spune Cuvântul Sfânt în versetul 2, că omul acesta era adus şi pus să cerşească în toate zilele la poarta frumoasă şi Petru ca şi Ioan au trecut de multe ori pe lângă el, dar nu aveau mandat de vindecare pentru acest olog.

Dar acum Pertu a primit darul special, cu care să slujească ologului şi a fost înştiinţat de Duhul Sfânt de darul care i-a fost încredinţat.

Apostolul Pavel spune în 2 Timotei 4:20 „...pe Trofim l-am lăsat bolnav la Milet.” Pentru Trofim nu avea Pavel mandat de vindecare.

De aceea rog pe Duhul Sfânt să ne încunoştinţeze, să ne înveţe bine ce înseamnă daruri duhovniceşti şi cum se manifestă ele. Amin.

6




Multumesc.
Adăugat în 11/11/2011 de Eszter
Statistici
  • Vizualizări: 2773
  • Export PDF: 13
  • Comentarii: 1
Opțiuni