Nu îți vinde sufletul!
Matei 26:47-50
„Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimeși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. “
Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el! “
Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule! “ Și L-a sărutat.
Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă! “ Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus, și L-au prins.”
Nu-ți vinde sufetul pentru gunoaiele lumii acesteia; iartă, iubește, fii bun, rămâi ancorat în Dumnezeu…
Poate uneori ai fost înșelat, ai fost umilit sau abandonat într-un moment în care aveai nevoie de o mână întinsă, care să te ajute să te ridici din starea în care ai ajuns. Iar acum, când cineva îți vorbește despre iertare, te întrebi dacă nu cumva ți se cere să accepți nedreptatea.
În Grădina Ghetsimani, Domnul Isus avea mare nevoie de sprijinul ucenicilor în rugăciune, după cum relatează Matei 26:38 „Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.”
Dar ucenicii au rămas „reci” la nevoia Învățătorului lor. Versetul 40: „…a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?” Însă Mântuitorul i-a iubit și i-a iertat.
Pentru a ierta pe cineva nu trebuie să te prefaci că nu ți-a făcut rău, sau nu ți-a umplut sufletul de amărăciune! Sunt suferințe care lasă urme adânci, mai ales când vin din partea oamenilor în care ți-ai pus toată încrederea. Privind la suferințele Domnului Isus, observăm că trădarea și vânzarea Lui nu au venit din afară, nici măcar de la cei ce-I doreau moartea, ci din grupul ucenicilor, cu care tocmai mâncaseră Paștele.
Matei26:24-25 „Negreșit, Fiul Omului Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”
Să știi însă că, Dumnezeu nu îți cere să minți în privința durerii tale. Tu poți să recunoști în sufletul tău, că ai fost rănit, că ai fost umilit, că ai îndurat dureri în inimă. Însă nu uita că, iertarea este o virtute a credinței tale în Dumnezeu.
Ucenicul Petru l-a întrebat într-o împrejurare pe Domnul Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” Matei 18:21.
Mântuitorul îi răspunde lui Petru și-i spune: „Nu de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte” Adică tu, credinciosule, trebuie să te eliberezi în totul totului tot de resentimente, de neiertare.
Este adevărat că omul are limitele lui și o inimă rănită nu poate să-și găsească vindecarea, sau pacea într-o singură zi. De aceea, dacă încă te doare după ce ai fost umilit sau rănit, vorbește-I lui Dumnezeu despre neputința ta. Spune-I că îți este greu să ierți, că unele amintiri te urmăresc și că ai nevoie de ajutorul Lui pentru a nu transforma suferința în ură.
Privește prin credință la crucea și batjocorile suferite de către Domnul Isus. El nu S-a certat cu nimeni, nu a amenințat pe nimeni, nu S-a răzbunat pe cei ce L-au judecat fără temei, dimpotrivă, S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac…” arătând și în felul acesta că iertarea este una din cheile care îl țin departe pe Satan.
Mântuitorul a fost ispitit în pustie de către Satan și îndemnat să-Și vândă sufletul, după ce S-a botezat în apă. Matei 4:1-11. De asemenea a fost îndemnat de către mulțimea adunată în jurul crucii, să Se vândă lui Satan. Luca 23:35-39.
Faptul că Iuda merge de bunăvoie la marii preoți și îi întreabă: „Ce vreți să-mi dați, şi-L voi da în mâinile voastre?” arată că hotărârea lui de a-și vinde sufletul pentru un pumn de arginți nu era doar o reacție de moment, ci era un „focar” de ură așezat în inima lui de către Satan.
Cu câteva zile înainte, Maria toarnă mir de mare preț pe capul Domnului Isus, gest pe care Iuda îl critică supărat pentru risipă. Ioan 12:4-6.
Observăm ce contrast între Maria, care plângând sărută și spală picioarele Domnului Isus cu părul ei, și Iuda care Îl vinde pe Domnul sărutându-L cu zâmbetul pe buze.
Este interesant că Iuda se supără pentru „risipa de bani”, pentru care el nu a cheltuit și nu a contribuit cu nimic, dar se bucură de momentul în care Îl vinde pe Mântuitorul cu o sărutare.
Iuda nu vine singur, ci în fruntea unei gloate trimise de mai marii religioși (arhierei și bătrâni). Această gloată înarmată cu săbii și ciomege arată lașitatea și frica acestor lideri, care Îl tratează pe Mântuitorul, nu ca pe un Învățător venit din cer, ci ca pe un tâlhar periculos. Ironia este că Iuda face parte din cercul intim: „unul dintre cei doisprezece”, fapt care arată că nu întotdeauna cei apropiați îți sunt prieteni.
Cuvintele Domnului Isus adresate lui Iuda în versetul 50: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” reprezintă o ultimă mână Întinsă spre pocăință, o ultimă întrebare pusă sufletului împietrit al trădătorului: „Pentru ce ai venit?”
Domnul Isus nu se opune, nu fuge și nu cheamă legiuni de îngeri, așa cum va detalia în versetele imediat următoare, ci își asumă de bunăvoie paharul suferinței. De fapt, arestarea și judecata care urmează, nu îl ia pe Mântuitorul prin surprindere; El deține controlul deplin al situației, supunându-se nu puterii oamenilor (Ioan 19:11 „N-ai avea nici o putere asupra Mea, i-a răspuns Isus lui Pilat, dacă nu ți-ar fi fost dată de sus.”) Domnul S-a supus până la sacrificiul suprem, voii Tatălui.
Lecția pe care o primim de la Mântuitorul, este de încredere deplină în ajutorul lui Dumnezeu, oricare vor fi evenimentele din viață, fiindcă numai El ne poate ajuta să ne păstrăm sufletul curat până la final.