Fă-ți în casa ta o fereastră către cer!

                                           Geneza 6:14-17

       „Fă-ți o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, și s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru și pe dinafară.

          Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime.

          Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; ușa s-o pui în latura corăbiei; și să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc și altul sus.

            Și, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viață; tot ce este pe pământ va pieri.”

            Nu putem pune la îndoială cuvintele Domnului Isus cu privire la vremea de pe urmă, chiar și prin faptul că noi vedem cu ochii de carne cum se rostogolesc toate evenimentele spre finalul istoriei acestui pământ. În fața oricărui credincios stau două lucruri foarte importante la care trebuie să fim atenți: să nu ne fie nici o clipă rușine de numele pe care îl purtăm de copii ai lui Dumnezeu și să nu devenim niciodată o pricină de rușine pentru Evanghelie.

            Apostolul Pavel spune în Romani 1:16; 10:11: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului”; …„după cum zice Scriptura: «Oricine crede în El, nu va fi dat de rușine”. »

            Oamenii zilelor noastre construiesc case în care să locuiască la adăpost, în liniște, și fac ferestre mari, sau vitralii, prin care pot să privească afară grădina, trecătorii. Lucrul acesta este de folos din mai multe puncte de vedere, și anume: fereastra este hotarul dintre intimitatea familiei și lumea de afară; însă porunca lui Dumnezeu, dată lui Noe, este să-și facă o fereastră distinctă, prin care să privească doar cerul și prin care să pătrundă Lumina Lui.

          Cineva poate să întrebe: de ce să fac în casa mea o fereastră spre cer? Răspunsul este simplu: pentru că prin ea pătrunde Lumina lumii, adică Domnu Isus, și, uitându-te cu credință spre cer, primești pace în suflet, în mijlocul unei lumi agitate. În al doilea rând, prin această fereastră omul poate să aibă în permanență legătură cu Dumnezeul Cel viu, Cel Atotputernic.

               Daniel, fiind rob în Babilon, sub amenințare, se ruga Domnului în casa lui, ale cărei ferestre erau deschise spre Ierusalim. Daniel 6:10 „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.”

            O casă care are fereastra deschisă spre cer este socotită „mijlocul de salvare”, ca și Arca lui Noe, prin care a fost salvat din mijlocul potopului, el și familia lui. Domnul Dumnezeu va ține închisă ușa ca să nu pătrundă lumea cu urâciunile ei, dar fereastra va rămâne deschisă în permanență spre cer…

       Fereastra orientată spre cer este hotarul dintre lumină şi întuneric, dintre viaţă şi moarte, dintre Împărăţia veșnică a lui Dumnezeu şi lumea trecătoare. Prin urmare, a privi spre cer înseamnă a renunța la caracterul efemer al lumii pentru a te conecta cu Dumnezeul vieții.

        Fereastra aceasta, în sens spiritual, înseamnă un altar, un spațiu amenajat pentru închinare, unde să stai în rugăciune, de vorbă cu Domnul, o cămăruță în care să intri și unde să fii doar tu și Dumnezeu. Prin ferestrele laterale intră lumina soarelui cu siguranță, dar inevitabil va pătrunde și zgomotul lumii…. .

        Fereastra spirituală, deschisă spre cer, este un mijloc de comunicare între lumea pământească văzută, trecătoare și lumea divină nevăzută, veșnică.

Tot așa cum printr-o fereastră fizică privim spre exterior pentru a vedea florile, pomii sau trecătorii, prin deschiderea spre cer, privirea omului pătrunde prin credință dincolo de formele materiale, în Împărăția lui Dumnezeu.

          Dar fereastra aceasta are dublu sens: ea nu lasă doar privirea omului să străbată spre cer, prin credință și rugăciune, ci este și calea prin care harul, iubirea și binecuvântarea lui Dumnezeu coboară în casă.

Prin urmare, oricine își face în casa lui o fereastră spre cer va primi zilnic binecuvântarea Domnului, în care este cuprinsă: iertarea, mântuirea, izbăvirea, vindecarea, pâinea cea te toate zilele…

            Avem motive să cercetăm despre vremea lui Noe, pentru că Scriptura ne spune că vremea din urmă va fi asemenea cu zilele lui Noe. Luca 17:26 „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.”

            În timp ce pământul, natura şi toate vieţuitoarele au fost distruse de apele potopului, Noe şi familia sa au fost singurii care au beneficiat de harul salvării.

            Ascultarea de Dumnezeu i-a condus în singurul loc care oferă protecţie, siguranţă şi viaţă: corabia, a cărei fereastră era deasupra, spre cer.

           Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ploaia a căzut pe pământ, iar lumea s-a umplut de groază şi disperare. Prea târziu însă! Scriptura ne cheamă, câtă vreme este belșug și avem pace, să ne lipim inima de Dumnezeu: Romani 12:9 „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine.”

            Să fii lipit de bine nu înseamnă doar să respingi răul, ci trebuie să fii atașat strâns și consecvent de Cel ce este bun, sfânt, drept și curat.

            Pedeapsa păcatului aduce moartea inevitabilă şi ireversibilă. Nici o speranţă pentru cei ce ignoră dreptatea lui Dumnezeu. Nici o rază de lumină nu pătrunde dacă nu ai fereastra orientată spre cer. „Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit”. Geneza 7:22.

      În mijlocul unei lumi distruse de păcat, prin furtunile care ameninţă lumea zilelor noastre, casa, familia în care pătrunde Lumina cerească, pluteşte liniştită spre malul fericirii veșnice.

          Înăuntru este linişte, este siguranţă, este viaţă, tot așa cum în Corabie era Noe împreună cu familia privind cerul salvării prin singura fereastră a corăbiei. Așadar, prieten drag, a-ți face în casa ta o fereastră către cer este asigurarea supraviețuirii spirituale într-o lume tot mai nesigură.

            Mesajul central al ferestrei orientate spre cer este că libertatea spirituală nu depinde de spațiul exterior în care trăim, ci de capacitatea noastră de a rămâne conectați cu Dumnezeu. Ea ne amintește că cerul nu este un loc îndepărtat, ci o realitate accesibilă în fiecare moment, prin simpla deschidere a inimii și a privirii spre cer cu credință.