Mulți vor striga în ziua aceea: Mai dă-ne o șansă!

                                                    Matei 7:21-24

          „Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! Va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?

            Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.

            De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.”

            Ne-am obișnuit să trăim cu gândul că avem timp să reparăm ceea ce am stricat, că avem timp să ne împăcăm cu pârâșul nostru, că avem timp să ne întoarcem la Dumnezeu, sau avem timp să facem cutare sau cutare lucru. Oare am devenit niște oameni delăsători?

            Este adevărat că în viață multe lucruri se pot restaura, multe relații se pot restabili. Banii pierduți se mai câștigă, o casă ruinată se reclădește, trupul se mai poate întrema cu grijă și răbdare. Tocmai de aceea ajungem să credem că și sufletul poate fi readus într-o stare după voia lui Dumnezeu, prin anumite fapte și chiar minuni făcute în Numele Domnului Isus. Așa încearcă cel rău să-i înșele pe oameni, cu scopul de a-i ține cât mai departe de Dumnezeu.

         În pasajul de mai sus, Domnul Isus, Mântuitorul, rostește aceste cuvinte ca un avertisment sever adresat lumii religioase, dar în același timp îi atenționează și pe cei care cochetează cu mântuirea; pentru că adevărata probă a credinței nu este spectacolul religios, cu vindecări, căderi pe jos, sau lucrarea plină de zel a unor slujitori, ci mai degrabă este ascultarea zilnică de cuvântul lui Dumnezeu și rodirea caracterului creștin, curat.

            Mulți se vor tângui și se vor boci în ziua „aceea” și vor ruga pe Domnul să le mai acorde o șansă de salvare: însă, va fi în zadar!

            „Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

            Mântuitorul este ferm în cuvântarea Sa, arătând că ascultarea face mai mult decât jertfele și doar mărturisirea verbală, fără o relație strânsă cu Dumnezeu prin cunoașterea și împlinirea voii Sale, nu are valoare înaintea Lui. „Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! Va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.”

            Intrarea în Împărăția cerurilor nu este condiționată de titluri religioase, invitații la predicare pe toate meridianele lumii, sau săvârșirea multor minuni în Numele lui Isus, ci de împlinirea „voii Tatălui ceresc”.

           Faptul că cineva poate manifesta o lucrare supranaturală senzațională, vizibilă înaintea oamenilor, fără o conlucrare cu Cristos, nu garantează mântuirea. Nimeni nu trebuie să se înșele în sensul acesta, pentru că și satan poate să facă minuni; se poate preface chiar și în înger de lumină, ca să fie credibil înaintea oamenilor.

            „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

            Dacă cineva folosește Numele Domnului Isus, rostind mereu: „Doamne, Doamne!” poate să arate o recunoaștere teoretică, emoțională, a autorității Domnului Isus Cristos, dar lipsită de transformare interioară. Cuvintele rostite de un asemenea „creștin” sunt ca sunetul unei tinichele goale, „ca un chimval zângănitor”…

            În Faptele Apostolilor 19:13-16, este relatat un episod în care doi oameni mânați de cel rău au vrut să imite lucrarea lui Dumnezeu . „Niște exorciști Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară! “ Cei ce făceau lucrul acesta, erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.

  Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu; dar voi, cine sunteți? “

        Și omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniți din casa aceea.”

            Aceștia erau plini de zel, poate cu bune intenții, dar motivul și metoda de lucru era în afara voii lui Dumnezeu, de aceea și duhul necurat i-a biruit.

            Unor astfel de oameni, chiar credincioși, apostolul Pavel le răspunde în Epistola către Romani 10:2-3 „Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși, și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.”

            În toate zilele vieții noastre avem privilegiul de a ne apropia de Domnul Dumnezeu cu pocăință, însă nimeni nu trebuie să se înșele: se apropie de fiecare o ultimă zi când nu mai poate face nimeni nimic pentru salvare.

            Domnul Isus avertizează în cuvântarea Sa că în ziua judecății vor exista oameni care se vor lăuda cu daruri spirituale spectaculoase: proorocii, predici, vindecări de bolnavi, scoateri de demoni sau cu minuni, folosindu-I Numele. Însă Dumnezeu Tatăl din cer nu le va recunoaște ca fiind lucrări poruncite de El, de aceea și consecința: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

            Ceea ce înseamnă că acești oameni nu au fost niciodată într-o relație mântuitoare cu Domnul Isus, ci au trăit într-o stare de autoînșelare religioasă.

           A lucra în afara Legii dragostei lui Dumnezeu, sau „a lucra fărădelegea”, înseamnă răzvrătire față de voia lui Dumnezeu, punând în contrast lucrările exterioare, vizibile, cu starea interioară, fățarnică...

            Domnul Dumnezeu vrea ca noi toți să ascultăm de El și să facem faptele plăcute Lui, nu lucrurile pe care le alegem, care ne plac nouă. Mântuitorul spune foarte clar că numai „…cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri”, va intra în Împărăție.

            Domnul Dumnezeu, să ne dea înțelepciune!