Motivația corectă!

                                              Isaia 51:1-4

            „Ascultați-Mă, voi, care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși.

            Uitați-vă la părintele vostru Avraam, și spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat, când era numai el singur, l-am binecuvântat și înmulțit.

         Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă.

            Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea, și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.”

          Adeseori viața de credință este ca un front de luptă aprig, în care trebuie să fim mereu pregătiți și echipați, să veghem, fiindcă nu știm când și din ce direcție ne poate ataca vrăjmașul. De aceea, Domnul Dumnezeu nu ne lasă nepregătiți, neinstruiți, ci ne cheamă să ne îmbrăcăm cu toată armătura Lui: adevăr, neprihănire, credință, pace, mântuire și pe deasupra să luăm scutul: Cuvântul lui Dumnezeu.

          Este adevărat că nu suntem chemați și nici nu suntem lăsați să luptăm prin puterea noastră, ci suntem îndemnați să rămânem ancorați în puterea lui Dumnezeu, pentru că numai în El avem biruința.

          Iar atunci când sufletul ne este frământat de teamă, când inima ne este apăsată, când credința ne este pusă la încercare, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a dăruit protecție și pace din pacea Sa, ca să nu cădem de oboseală.

          Pornești cu inima plină de speranță în călătoria vieții și poți să ajungi în situații pe care nu ți le-ai fi dorit și nici nu ți le-ai imaginat vreodată. Întâlnești oameni care îți devin prieteni, dar și oameni care îți lasă răni în suflet.

        Se întâmplă să pierzi lucruri pentru care ai muncit ani întregi, descoperi adevăruri dureroase, și înveți că nu orice drum, frumos la început, duce într-un loc bun. Singura cale sigură pe care poți să mergi și la final să ajungi în fericire, este Calea neprihănirii, care duce către cer.

         Mai întâi, în textul de mai sus, Domnul Dumnezeu îi cheamă pe copiii Săi, care au rămas statornici în credință în mijlocul necazurilor, să se apropie de El, să se așeze în jurul Tronului de milă și să asculte ceea ce vrea să le spună. „Ascultați-Mă, voi, care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul!”

            A umbla după neprihănire nu înseamnă doar vorbe, ci înseamnă a împlini lucrările pregătite mai dinainte de Dumnezeu, ca să umblăm în ele. Efeseni 2:10 „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. Lucrul acesta înseamnă că cei ce umblă după sfințire și neprihănire nu pretind doar la nivel de vorbire că fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ei se străduiesc să fie credincioși, să fie corecți şi să trăiască în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

            Luând cuvântul, Domnul Dumnezeu îi încurajează pe cei ce-L caută cu toată inima să rămână statornici, așteptând împlinirea făgăduințelor Sale. Iar cei care au ajuns în deznădejde sunt încurajați să-și amintească de Avraam și Sara, pe care Dumnezeu i-a chemat afară din lumea idolatră a Haranului, la o viață sfântă, dependentă de harul Său.

            Avraam a fost motivat de credința că, după făgăduința lui Dumnezeu, va intra într-o țară mai bună, unde nu vor mai fi dumnezei străini, nici idoli care să-i ducă în eroare pe oameni. El aștepta ceva mai bun, mai sfânt, mai curat. Evrei 11:9-10 „Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.”

          Tot așa cum l-a binecuvântat pe Avraam( un singur om ) și l-a făcut o națiune, Domnul poate reînnoi legământul Său cu cei mântuiți prin jertfa Sa și poate transforma pustiul inimii lor într-o „grădină a Domnului”, un Rai al fericirii veșnice și al mulțumirii depline.

            Credincioșii sunt motivați să creadă în Dumnezeu, să nu se teamă de ocară sau de amenințările oamenilor, pentru că în curând se va împlini făgăduința, în care toți cei ce au rămas statornici în credință vor fi mutați în Țara de sus.

          Dacă Domnul Dumnezeu a putut să-l ia pe Avraam dintr-o ţară îndepărtată, să-l aducă în Canaan şi să ridice în sămânța lui o naţiune puternică, fii sigur, prieten drag, că El poate să lucreze și prin tine ca să-i mântuiască pe cei dragi.

          Într-o lume agitată și grăbită, într-o lume nesigură și cuprinsă de teama zilei de mâine, Domnul Dumnezeu spune celor ce se încred în El: „Opriți-vă.” Îi motivează pe ai Săi să se oprească din alergare, din frământare, din orice temere, pentru că El este Dumnezeul care ține toate lucrurile în control. El rămâne Suveran și atunci când noi nu înțelegem și domnește chiar și atunci când în jurul nostru este haos.

            Motivația corectă a oricărui credincios care se apropie de Dumnezeu stă în faptul că Domnul îl va mângâia, îl va restaura, dăruindu-i o bucurie veșnică, sădindu-l în cer „Grădina Domnului”. Versetul 3 „Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă.”

         Motivația credinciosului nu pornește dintr-o ambiție personală sau de frică, ci ea izvorăște dintr-o relație apropiată, dintr-o relație vie cu Mântuitorul  având ca scop proslăvirea lui Dumnezeu în viața sa.

          Matei 5:16 „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”

            O altă motivație a credinciosului, de a se apropia de Domnul, este răspunsul inimii la dragostea lui Dumnezeu, care L-a dat pe Fiul la moarte în locul lui.

            Acesta este adevărul: am fost cumpărați cu prețul jertfei de la Calvar: „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:20.