Nu ești singur niciodată!

                                         Ioan 19:17-20

            „Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpățânii“, care în evreiește se cheamă „Golgota. “

            Acolo a fost răstignit; și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul deoparte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

            Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor. “

            Mulți din Iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreiește, latinește și grecește.”

            După ce l-a făcut pe om din țărâna pământului, Domnul Dumnezeu a afirmat clar: „Nu este bine ca omul să fie singur…” Geneza 2:18. Cuvintele acestea arată faptul că omul a fost creat pentru comuniune, însă de multe ori singurătatea dureroasă apare ca o anomalie provocată de păcat și de ruperea legăturilor dintre oameni.

            În viață sunt momente în care oamenii, chiar și cei pe care-i considerai prieteni intimi, se îndepărtează și ajungi să te simți singur. Și lucrul acesta este atât de dureros.

            Domnul Isus a avut lângă El doisprezece bărbați, ucenici, cu care a umblat trei ani și jumătate; s-au bucurat împreună de lucrări minunate, de vindecări, învieri din morți, iar la urmă L-au lăsat singur.

            Domnul Isus S-a îngrijit de ei în fiecare zi, i-a ocrotit și nu a lăsat pe nici unul să piară, în afară de Iuda care s-a dezis singur de Isus. Ioan 17:12: „Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; și niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.”

            Dar și ceilalți unsprezece, când L-au văzut pe Învățătorul lor în mâinile dușmanilor, judecat fără nici o vină, s-au îndepărtat de El.

            Doisprezece ucenici, cărora Domnul le-a fost Tată, Mamă, Frate, L-au părăsit și L-au lăsat să-Și ducă crucea singur spre calvar. Iar pe cruce, răstignit, Domnul Isus S-a simțit singur și părăsit chiar și de Tatăl Său din cer. De aceea a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

            Așadar, prieten drag, nu te mira de faptul că atunci când îți va fi cel mai greu nu vei mai vedea pe nimeni în jurul tău și te vei simți singur.

            Fiul risipitor din pilda Domnului Isus a avut mulți prieteni lângă el până când a avut bani ca să le plătească distracțiile; dar când averea s-a terminat, l-au părăsit și cei pe care-i considera prieteni.

            Nu te amărî și nu te întrista, pentru că la fel s-a întâmplat și cu Isus.

            Nouă, ca oameni ni se pare că suntem singuri, neajutorați în clipele grele din viață, fiindcă uităm atât de ușor faptul că Domnul nu ne lasă niciodată la greu. El rămâne întotdeauna lângă tine, chiar dacă nu Îl simți, nu Îl vezi și nu înțelegi de ce trebuie să treci prin vale.

            Când vezi că cei dragi, pe care i-ai ajutat, i-ai mângâiat și de care te-ai interesat mereu, te părăsesc, întoarce-ți privirile spre Cel ce nu te lasă niciodată, dar tu rămâi același: interesează-te și roagă-te pentru ei. Gândește-te la faptul că sus în cer ai un Tată care te cunoaște pe nume, Se gândește la tine, plânge împreună cu tine atunci când ți-e greu și Se bucură împreună cu tine atunci când ești fericit. Nu este ușor întotdeauna în viață, dar să știi că Domnul Dumnezeu este cu tine, te poartă la fiecare pas și nu te lasă niciodată singur.

            Când poverile de pe umerii tăi sunt prea grele, El te ia pe brațe împreună cu ele, ca să-ți fie drumul ușor. Psalmul 68:19: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara. Dumnezeu mântuirea noastră!”

            Când ești în suferință, sau ești bolnav la pat, Domnul stă lângă tine ca să-ți aline durerile. Știu din experiență!

            Este o mare diferență între a fi singur și a te simți singur. Poți să fii înconjurat de mulțime de oameni și totuși să te simți singur, sau poți să fii lângă unul care te iubește și să simți că ești înconjurat de mulțimi.

            Din punct de vedere omenesc, să fii în mijlocul unei mulțimi, dar să nu te întrebe vreunul: ce faci, cum te ești sau dacă ai nevoie de ceva, înseamnă singurătate. Însă, dacă Îl căutăm pe Dumnezeu și rămânem lângă El, niciodată nu vom fi și nu ne vom simți singuri. În Psalmul 34:17-18 „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.”

           Ilie profetul lui Israel, fugise în pustiu de teama amenințărilor cu moartea ale Izabelei, soția împăratului Ahab. Obosit și omenește singur, Ilie s-a culcat la adăpostul unui ienupăr. Dar Dumnezeu l-a văzut și i-a trimis un înger ca să-l hrănească, arătându-i în felul acesta că nu este singur. Din textul Scripturii: 1 Împărați 19 învățăm că Dumnezeu din cer veghează și nu-i lasă niciodată singuri pe ai Săi. „Și iată, zice Domnul, în Evanghelia după Matei 28:20, Eu sunt cu voi în toate zilele…”

           Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei în a doua epistolă 4:16-17: „la întâiul meu răspuns de apărare, nimeni nu a fost cu mine, ci toți m-au părăsit… Însă Domnul a stat lângă mine și m-a întărit…”

            Când te încrezi în Dumnezeu, pustiul din jurul tău devine o oază de binecuvântare.

            În cartea Profetului Osea 2:14, Domnul Dumnezeu folosește metafora singurătății ca pe un loc al întâlnirii tainice și al refacerii iubirii dintre El și mireasa Sa: „De aceea, iată, Eu o voi ademeni și o voi duce în pustie și-i voi vorbi pe placul inimii ei”. Singurătatea devine aici un loc al liniștii depline, locul unde zgomotul lumii dispare, pentru a putea auzi din nou vocea blândă lui Dumnezeu.

            Nu trebuie să intri în panică atunci când te simți singur, pentru că asemenea situație poate să fie și o oportunitate. Într-o lume aglomerată, grăbită și tot mai agitată, dacă viața îți oferă o vreme de singurătate, poți profita de ea folosind-o pentru citirea Scripturii și, în rugăciuni să stai de vorbă cu Dumnezeu, Tatăl din cer. Acolo, în mijlocul „pustiului” din jurul tău, Dumnezeu va revărsa ploaia binecuvântărilor, făcându-te „roditor” pentru El.