Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!

                                            Ioan 16:32-33

            „Iată că vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui; și pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu mine.

            V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

            Multe sunt dezamăgirile in viață și cu multe probleme se confruntă omul, însă nu toate sunt cauzate de lipsuri, nici de atacuri din afară. Unele dintre ele sunt cauzate de mulțimea frustrărilor, ale dorințelor nerealizabile, ale supărărilor de tot felul.

            Unii dintre noi ajungem să cunoaștem trădarea și nedreptatea, sau primim uneori răni adânci care se vindecă și se cicatrizează foarte greu.

            Dar avem în cer un Păstor care nu ne lasă niciodată la greu. Psalmul 100:3 spune așa: „Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.”

            Ce face Păstorul cel bun? El Se îngrijește de noi în fiecare zi: ne pregătește pâinea, Se îngrijește de hrana noastră trupească și duhovnicească, ne dă lumină, căldură, ne poartă poverile, așa cu ne spune psalmistul în 68:19: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara. Dumnezeu, Mântuirea noastră.”

            David precizează foarte clar faptul că nu alt dumnezeu este cel ce ne poartă de grijă și ne cheamă la El, ci numai Dumnezeul cerului și al pământului, Dumnezeu Salvatorul și Mântuitorul nostru.

            Foarte important este de știut faptul că Domnul Dumnezeu nu lucrează „de-a valma”, cu oricine și oricum. El are „pretenția” ca să ne închinăm Lui și numai Lui. Oricine se închină înaintea icoanelor, înaintea idolilor, căutând printre ei și pe Dumnezeu, să știe că nu-L va găsi, pentru că Dumnezeu nu este „unul” dintre dumnezei, ci este Unicul și adevăratul Dumnezeu Creator al tuturor ființelor și lucrurilor văzute și nevăzute, în întreg universul.

            În Cartea Exodului, Domnul este ferm, spunând: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos de cât pământul. Să nu te închini înaintea lor, și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău…”

            Înaintea Acestui Dumnezeu suntem chemați și noi să umblăm, să ne smerim și să ne încredem în Mântuirea și în făgăduințele Sale.

            Domnul Isus S-a rugat pentru ucenici, ca să nu se piardă credința lor, și i-a echipat cu putere de la Duhul Sfânt, înainte de a-i trimite în slujire.

           A pus capăt certurilor dintre ei dându-le pilda „spălării picioarelor” și le-a alungat orice teamă din suflet; le-a purtat de grijă ca bun Păstor, i-a încurajat să se respecte unul pe altul și să-și dea întâietate unul altuia, spunându-le: „Între voi să nu fie așa (cum este între oamenii din lume). Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.” Matei 20:26-27.

            Domnul Isus a vindecat răni și boli. A atins ochii orbului și i-a redat vederea, a atins infecția leprosului și l-a vindecat, a atins trupul fetiței lui Iair care era moartă și a înviat-o.

            Păstorul cel bun, îngrijește întotdeauna de turma Lui. El a „atins” inima căutătoare a lui Nicodim, a atins inima dornică de pocăință a lui Zacheu, a atins inima zdrobită a Mariei Magdalena.

            A atins inima îndărătnică și prigonitoare a lui Pavel, pe drumul Damascului. El nu Se schimbă; este același ieri, ca și astăzi și în veci.

           A atins inimile noastre pe când eram departe și ne-a smuls din felul deșert de viețuire. El îngrijește de noi, cu condiția să-L lăsăm să stăpânească în viețile noastre.

            Primul pas este să mergem la El. David nu ar fi mers la nimeni altcineva, cu rănile sufletului și problemele lui, decât la Dumnezeu, înaintea căruia se închina cu smerenie zicând: „Tu îmi ungi capul cu undelemn"; el nu gândea la că prorocii sau marii preoți îl vor mângâia sau ierta de păcate, . Dimpotrivă a zis în Psalmul 143:3: „Dumnezeu tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile"

           Lucrul acesta ne dă curaj să venim, în oricare zi din viața noastră, cu starea sufletului, și să-I împărtășim lui Dumnezeu dezamăgirile și suferințele noastre. Căci este scris: „Este vreunul dintre voi în suferită? Să se roage” (Iacov 5:13).

            Ce înseamnă lucrul acesta, să te rogi? Înseamnă să stai de vorbă cu Dumnezeu și să-ți descarci inima înaintea Lui, așa cum stai de vorbă cu un prieten intim în care ai mare încredere.

            Pe Dumnezeu nu-L deranjăm când venim înaintea Lui cu credință, mărturisindu-ne durerile și problemele noastre. Când venim la Dumnezeu rugându-L să ne ajute, nu înseamnă că „pretindem”, nu „poruncim” să lucreze așa cum vrem noi, ci Îl rugăm frumos să lucreze după voia Sa.

            Cu toate acestea, venim cu speranțe mari, cu o inimă smerită și încrezătoare, că El poate totul în toți, El poate totul pentru toți. „Dumnezeu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El” spune evanghelistul Luca 18:7.

           „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi”, spune Domnul în Psalmul 50:15. „Da, cu Tine Doamne mă năpustesc asupra unei oștiri înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.” Psalmul 18:29.

            Domnul Dumnezeu te vede, El te aude când Îl chemi, te ascultă, te înțelege când ești încercat și te ajută, te protejează, te mângâie.

            Ieremia 29:12-14a: „Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga și vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul…”

            Dumnezeu este credincios făgăduințelor Sale și este cu tine chiar și atunci când tu crezi că ești singur, cu El treci prin „furtună” și depășești orice obstacol, dacă Îl cauți cu toată inima, fără  icoane, fără idoli, fără „intermediari”.

            El îți poartă de grijă și, cu El în fiecare zi, trecem biruitori prin tot ce ne rezervă viața.

          Noi, oamenii, nu am fost creați să trăim despărțiți de Dumnezeu. În El avem viața, ființa și mișcarea, după cum este scris în Fapte 17:28.

            Împreună cu El putem pune capăt oricăror obiceiuri și porniri păcătoase. Lângă El ne stăpânim nervii, bârfa, îmbuibarea, petrecerea fără rost a timpului și multe altele, pentru că Domnul este Stăpân peste toate lucrurile.

   „Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic…” zice Domnul în Evanghelia lui Ioan 15:5.