Vă este de folos!

                                             Ioan 16:5-11

       „Acum Mă duc la Cel ce M-a trimes; și nimeni din voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci? »

            Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.

        Totuși, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete.

          Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.

           În ce privește păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce privește neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, și nu Mă veți mai vedea; în ce privește judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.”

            Într-una din zilele umblării Sale pe pământ, Domnul Isus i-a luat deoparte pe ucenici și le-a spus cuvinte de rămas bun, dar în același timp le-a spus și cuvinte de mângâiere și îmbărbătare, pentru că inima lor „era umplută de întristare”.

            Nu este de mirare faptul că ucenicii s-au întristat așa de mult la gândul că, de acum, Domnul și Învățătorul lor îi va părăsi și nu-L vor mai vedea cu ochii de carne; umblaseră cu Domnul Isus trei ani și jumătate, timp în care El săvârșise multe minuni iar ei, ucenicii, învățaseră de la El atâtea lucruri frumoase.

          Își făcuseră multe planuri pentru viitorul lor, crezând că Împărăția despre care Domnul le vorbise mereu va fi aici pe pământ, iar ei vor fi așezați în dregătorii, unii la stânga, alții la dreapta Împăratului.

            Dar s-au înșelat în așteptările pe care le aveau, de aceea s-au întristat foarte mult în inima lor, după Cuvântul Domnului.

            La fel și noi ne întristăm atunci când planurile și dorințele noastre nu coincid cu cele ale lui Dumnezeu, chiar dacă El ne spune foarte clar în Cartea profetului Isaia 55:8: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.” Uneori Domnul Dumnezeu lucrează altfel decât ne dorim noi, lăsându-ne să luptăm lupta cea bună a credinței, în mijlocul „junglei” acestei lumi.

            Trăim într-o lume în care găsim tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin folositoare, lucruri materiale mai mult sau mai puțin valoroase, prin care cel rău încearcă să ne schimbe prioritățile, astfel ca binecuvântările care sunt cu adevărat valoroase și care vin de la Dumnezeu pentru suflet, să le lăsăm la urmă.

          De aceea, Domnul Isus atrage atenția ucenicilor arătându-le că a fi în permanentă legătură cu El este lucrul cel mai de folos. Adevărat este cuvântul care spune: Ce folos aur, fără de Cristos; sau ce folos să ai bogății pe acest pământ, ce folos să ai prieteni o mulțime, dar să nu-L ai pe Cristos ca Domn al inimii?

          Fără Isus nimic nu este statornic pe pământ: bogățiile pier, prietenii se duc. Cel ce rămâne veșnic este Isus Cristos, El este Domnul.

         „Totuși, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete.”

            Ucenicii nu-și puteau închipui că Domnul și Învățătorul lor ar putea să-i părăsească și să-i lase singuri în mijlocul „lupilor”. În versetul 2, Domnul le spusese: după plecarea Mea la Tatăl: „au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.”

            Lucrul acesta se întâmplă până în zilele noastre, când păstori, lucrători, prooroci care arată păcatul și cheamă poporul la pocăință, chiar și simpli membri, sunt scoși, dați afară din Biserici pentru crezul lor sincer în Dumnezeu. Grav este faptul că cei ce fac lucrul acesta, îl fac în „Numele” Domnului.

          Există însă un final pentru fiecare om. Vine judecata și fiecare va da socoteală înaintea Domnului pentru faptele sale, iar pentru cei ce rămân în credință neclintiți, Domnul le spune în Evanghelia după Matei 5:10-11: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră.”

            Ucenicii nu înțelegeau nici faptul că Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer pe pământ, nu ca să facă voia oamenilor, ci să facă voia Tatălui, Care L-a trimis ca Miel de jertfă în lumea noastră. Ioan 6:38: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.”

            Dacă citim în continuare Cuvântul în capitolul 16, observăm că Domnul Isus nu-i lasă pe ucenici în deznădejde, spunându-le că, deși în lume vor fi prigoniți și vor avea necazuri, nu vor fi învinși, pentru că vor avea sprijin și mângâiere din partea Duhului Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, când El, Domnul Isus, va fi ajuns în cer.

            De asemenea, în versetul 16 Domnul Isus le spune ucenicilor că, deși va „lipsi” dintre ei pentru scurtă vreme (avea în vedere moartea și îngroparea Sa, timp de trei zile), va învia și iarăși va fi cu ei, de data aceasta în toate zilele (Matei 28:20), până la sfârșitul veacului. Versetul 16: „Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.” De acum, Domnul Isus fiind în cer, la Tatăl, Îl vom vedea și noi cu ochii credinței, Îi vom simți prezența în duhul nostru și ne vom bucura în nădejdea revederii față în față.

           Domul le-a mai spus, liniștindu-i pe ucenici: „Vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu”, care M-a trimis în lume pentru lucrarea de mântuire, pentru că Îl voi ruga și El vă va trimite un alt Mângâietor care va fi cu voi și va fi în voi. Când veți fi izgoniți din sinagogi și veți fi persecutați pentru credința voastră, Duhul Sfânt, Mângâietorul pe care-L va trimite Tatăl, vă va da putere să rămâneți în credință.

            De asemenea, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite, „vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte tot ce v-am învățat Eu” Ioan 14:26. Duhul Sfânt, Mângâietorul formează și crește „Trupul”, Biserica Domnului Isus, și îi modelează pe credincioși după chipul și asemănarea Mântuitorului.

        Tot Duhul va descoperi lumii întregi, spune Domnul Isus în versetele 10-11, trei aspecte, pe care oamenii le-au ignorat datorită „întunericului” în care se află; de aceea sistemul lumii acesteia va fi condamnat pentru: păcatul necredinței în Trimisul lui Dumnezeu, neprihănirea Fiului care după misiunea împlinită pe pământ S-a întors acasă la Tatăl, așa cum a promis și faptul că stăpânitorul lumii, adică satan a fost învins la cruce și judecat pentru veșnicie.

            După înviere, după ce timp de patruzeci de zile le vorbise ucenicilor și îi învățase multe lucruri privitoare la Împărăție, Domnul Isus Cristos, pe când se afla cu ei și cu alți cinci sute de martori pe Muntele Măslinilor, S-a înălțat din mijlocul lor, și așa cum le spusese, a plecat acasă, la Tatăl ceresc. Fapte 1:9: „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer și un nor L-a ascuns din ochii lor.”

           După făgăduința Domnului Isus, El va reveni, și atunci, oricine a crezut în El și a făcut faptele credinței, Îl va vedea cu ochii de carne. Până atunci, ne este de folos să stăm prin credință lângă El, să Îi dăm slavă și să-L așteptăm în nădejde.